Căutare

1875 - 6 iunie, la Lubeck, se naște Thomas Johann Heinrich Mann. Tatăl, Thomas Heinrich Mann, aparținea unei vechi familii de patricieni hanseatici. Mare negustor de grâne era totodată senator. Mama, Julia Mann, născută da Silva Bruhns, provenea din căsătoria unui german cu o braziliană de origine portughezo-creolă. La 27 martie 1871 se născuse fratele mai mare, Luiz Heinrich Mann, viitorul scriitor. După Thomas, aveau să urmeze: în 1877, Julia, în 1881, Carla, iar ultimul, Viktor. 1892 - Senatorul Thomas Heinrich Mann se stinge din viață la Lubeck. 1893 - Thomas Mann, încheindu-și studiile în orașul natal, se stabileșete la Munchen, unde mai întâi intră la o societate de asigurări. 1894 - Colaborator la periodicul satiric Simplicissimus. Timp de câteva luni audiază diferite cursuri universitare (literatură, istorie, economie, politică). 1895-1897 - Împreună cu fratele său Heinrich călătorește în Italia. Se oprește mai multă vreme la Roma, unde începe să scrie Buddenbroocks. Recrut...

4 poezii, 0 proze

Pier Paolo Pasolini

"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...

1 poezii, 0 proze

Morais, Marcus Vinicius Melo de

Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.

0 poezii, 0 proze

Morais de, Marcus Vinicius Melo

Vinícius De Moraes Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.

1 poezii, 0 proze

Harry Martinson

Poet, prozator și memorialist, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974. Născut în 1904 la Jamshog, Suedia. Rămâne de mic orfan și e preluat de diferite instituții de ocrotire a copilului. La 16 ani plecă pe mare și timp de șase ani lucrează ca marinar sau ca muncitor în mai multe țări. Aceste călătorii îi vor servi ca sursă de inspirație. Ultimul său roman, "Vagen till klockrike" este dedicat în întregime relațiilor dintre oamenii "așezați" și cei rătăcitori, așa cum i-a cunoscut el însuși. Moare în 1978. Harry Martinson (n.6 mai 1904, Jämshög, Suedia – d. 11 februarie 1978, Stockholm) este un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974

2 poezii, 0 proze

Ana Finta

Fiind ultimul copil din trei, deci mezină, mereu mă simțeam pusă în umbră. Mi s-a format o dorință, combinație între foame și ambiție, de-a mă face auzită. Vroiam ca lucrurile să mă reprezinte pe cât de mult posibil, ceea ce-a favorizat conflictele. Mă aflu într-o continuă luptă de-a menține ceea ce sunt eu, propria-mi identitate. Lectura reprezenta un lucru impus, motiv pentru care mi-am creat o adversiune pentru ea, însă lucrurile au început să se schimbe când am citit (cu interes) "Coliba unchiului Tom". Asta se întâmpla abia în clasa a cincia, și a generat interesul meu spre a participa la mai multe activități culturale sau care țineau de expresivitate. La dorința părinților, am urmat liceul și facultatea de științe economice. În prezent scriu, și încerc să o fac vizibil.

22 poezii, 0 proze

Serban Moescu

Nascut in Baia Mare si rezident al urbei pana in ultimul an de liceu. Translatarea la Cluj va insemna concomitent accederea intr-o comunitate literara extrem de valoroasa, prin intermediul cenaclurilor literare la care aveam sa particip. Rodul inclinatiilor mele spre arta in genere, va fi, uneori, poezia, care adesea a fost apreciata sau dimpotriva. Ma bucur ca scriu, mai exact ca obisnuiam sa scriu, ca metoda de conservare a propriei identitati si de introspectie a ei. Atat.

126 poezii, 0 proze

Grama Cristina-Florentina

Nu cred ca am ce sa spun despre mine...in mare parte sunt o pers.melancoloca...careia ii plac plimbarile in parc...si poeziile...si careia ii place muzica buna...da nu in ultimul rand animalele.

1 poezii, 0 proze

Iovița Camelia

Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...

6 poezii, 0 proze

Ultimul port

de alice drogoreanu

simt cum mă îndepărtez ca un vapor de un port nocturn luminile lui mor lent într-o dramă blândă umbra punea stăpânire pe casă amprenta ei se duce odată cu fiece bec ars cu orice muc de țigare...

ultimul portret

de FLOARE PETROV

îmi simt sufletul acum lan de caprifoi zâmbetele de emoții par roiuri de albine toate trăirile mele așternute în foi cu lumini stelare vreau să se îmbine. intră-mi în suflet dară fără bocanci fără...

Înoți, spre ultimul port

de Dragoș Vișan

E viața și de cupă, și de pică, hamal e cel ce o ridică, o tot porți, în cârcă, pân' la bord ca vechi sclav, și când te-ajungi, milord! Ne ia prin surprindere traiul, e pockerist întreg alaiul de...

valul...

de Valeriu D.G. Barbu

port biată alcătuire povară un sac de oase învățate să doară port nervi lițe-ncurcate definitiv să mă pot crede cumva emotiv port și suport iubiri sumare unei vieți totdeauna precare port de nespus...

Vis exotic

de Miruna Gavriliu

În seara asta am ales sa fiu o goeletă întoarsă în port Cu sufletul meu de ambarcațiune cu pânze înțărmurită și cu două catarge Hoinărind pe cheiul de lume încă neîncețoșat. \"Vederea încă mi-e...

Hram la capătul lumii

de Silviu Tudor-Saladjiar

Hram la capatul lumii De la Mahmudia, în portul căreia Dunărea fumegă din cauza prafului de la cariera de piatră, (halal ecologie și „zonă strict protejată“) singurul mijloc de transport către Sfântu...

ProzăAtelier

Marea Neagră și devansurile beznei

de Dragoș Vișan

Marea Neagră n-are nicio maree (doar a fost notată pe hartă imediat după Egee-n fața Olimpului) n-are ea nicio problemă emotivă nicio izbucnire nevrotică precum cea a Mânecii precum cea a Nordului...

între solilocvii se desprind umbre. recviemul

de Ela Victoria Luca

înțelegi îngroparea așa cum eu simt și astăzi laptele negru ochii deschizându-se din ce în ce mai lent sub monedele de schimb aruncate la poarta sihaștrilor acolo sus cetatea are umbra tot mai tăcută...

Caut un alt mod de a fi

de Silviu Somesanu

Se năruiesc sentimentele din singurătatea mea, caut un alt mod de a fi. Trecutul s-a dezintegrat în amănunte stropind cu amintiri drumul parcurs, femeile s-au dezbrăcat și ele de nopțile de dragoste....