Marea Neagră și devansurile beznei

E fain poemul, mai ales începutul și strofele în care se prezintă cadrul marin. Îmi plac și trimiterile istorice și mitologice, iar aici aș face o paralelă la stilul lui Odisseas Elytis... Nu-mi place versul acela "aproape fără vreo insulă", fiindcă ar fi câteva de menționat, chiar și așa micuțe cum sunt. Aș merge pe aproape insesizabile... Strofa aceea cu poeta aș da-o toată afară. Strică tot farmecul. Să rămâi așa pur, ca un continuator al lui Elytis. Succes!

sper că nu te-a supărat părerea mea sinceră pe text. Numai de bine!

Da. Strofa aceea cu feministele o s-o tai.
Am și un typo în ea: "neirice".

Mulțumesc mult pentru semn. Onorat de compararea scrisului meu cu acela al lui Elytis Odisseas, poetul grec.

Era vorba în text de feminista care a determinat întreruperea începând de anul trecut a tot mai depreciatului de către feministele nepoete concurs de la... Ipotezele-Ipotestele eminesciene.

Satiricul microtext este un mic poem în poem. Nașpa scrisul unor feministe prea radicale, dintre care alta a hălăduit și pe aici, influențând prin comentarii reci, mefiente și sterpe de cyborg feminin eliminarea mea prin 2012.

Nu vreau decât să-mi vărs oful total liniștit. Și Marian Mincu, și Ștefania Mincu își puseseră mari speranțe până în 2009 în portdrapelul douămiist al poeziei feminine, ce a dat grotesc în feminism extraliterar, total nepoetic, râzând de toată lirica românească, ba chiar și de Titu Maiorescu, de criticii actuali ce n-o mai suportau. Extraliterara S. Bulanski — M.I.

Dacă mai citește pe aici, poate să vină să mă contrazică. Poate dezlănțui ce vrea ea. Dar înjurăturile din textele sale neolitice asupra scriitorilor români și de ieri rămân ca răni deschise în scrisul contemporan.

Typo "Marian (Mincu)". Al meu Profesor, Marin Mincu, se știe!

Dar peste ani și ani, când toate chestiile alea vor fi irelevante, doar frumusețea poemului marin va conta. Și dragostea. Tu o să-mi spui că și Eminescu satiriza unele personaje, ai dreptate, dar mie, personal, după ce am citit enorm literatura greacă, mi s-a părut mai faină acea detașare în stilul lui Elytis. Și puteam să-i aduc în discuție și pe Seferis, Kavafis, Ritsos, că și ei au poetizat pe această temă. Păi nu ar fi mai fain să vorbești despre femeia pe care o iubești în poemul tău, și să dezvolți relația cu ea, așa cum și Ritsos făcea cu Femeia în Negru, în Sonata clarului de lună? Ia uite ce provocare faină ți-am lansat...

Într-adevăr. Despre mare voi mai medita. Ca un valah-grec Alexis Zorba o să scriu. Eu, nepotul grecului Telemac Sachelaridi, medicul chirurg de pe Frontul de Est. Și al Salomeei, infirmiera bunică, din neamul mândru al Coculenilor din Argeș, originari de pe lângă Munții Făgăraș.

N-o să las acea secvență lirică. Chiar strică întregul.
Acum va rămâne, căci a fost postată și ea.