"Ultima linie" – 20094 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Ultima Generație - Primul Val
Ultima Generație - Primul Val
de Radu Herinean
GDGeorge Dumitrescu
S-a născut la 22 aprilie 1901 în satul Cocioc-Ilfov. Face liceul la Ploiești. În ultima clasă liceală debutează și în volum, cu Poezii, 1915-1919. Absolvă Facultatea de Litere din București. A fost asistent universitar, profesor de liceu. Timp de patru ani (1925-1929), a condus revista \"Ritmul vremii\". Își ia doctoratul în litere cu o teză despre poezia lui Panait Cerna. S-a manifestat sporadic și ca istoric și critic literar, dar a publicat mai ales poezie, pentru care a și fost premiat de două ori, de către Academia Română și Societatea Scriitorilor Români. A murit în București, la 31 octombrie 1972. Lirica sa se înscrie în linia minoră a spiritului sentimental și intimist, în descendența lui Iosif și Anghel, fără contacte vizibile cu spiritul modern care bântuia literatura interbelică. Rămâne un elegiac confesiv și discret, dând naștere uneori unei sensibilități aparte, notabile. Dintre volumele sale de versuri amintim: Primăveri scuturate, București, 1924, Cântece pentru madona...
3 poezii, 0 proze
MȘMihail Șolohov
ȘOLOHOV, Mihail Alexandrovici (24.V.1905, cătunul Crujilin, azi în r-nul Vioșenscaia, reg. Rostov - 1984) - scriitor rus, activist pe tărâm obștesc. Membru al AȘ a URSS (1939). Erou al Muncii Socialiste (1967). Doctor de onoare al universităților din Rostov-pe-Don, Leipzig, Saint-Andrus. Este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Debutează în 1923 cu povestirea "Încercarea". Culegerea "Povestiri de pe Don" (1926), inspirată de evenimentele războiului civil, la care Ș. a participat ca voluntar, are ca temă destinele omului în epoca marilor transformări sociale ce aveau loc în lumea satului. Din 1924 Ș. se stabilește în stanița Vioșenscaia. Aici realizează principalele sale opere: "Donul liniștit" (cărțile 1-4, 1928-40, ultima trad. rom. 1971), "Pământ desțelenit" (cărțile 1-2. 1932-60, ultima trad. rom. 1975), "Ei au luptat pentru Patrie" (1942-44; ed. revăzută 1969) și "Soarta unui om" (1956-57; trad. Rom. 1958), care prezintă într-o formă artistică inegalabilă...
0 poezii, 0 proze
SMsava mircea
SPERANTA MOARE ULTIMA. "PARCA NICIODATA NU AM AVUT VARSTA" Email sacalunegru@yahoo.com
12 poezii, 0 proze
Anne-Mary
nu sunt nici prima nici ultima care gandeste pe pamant
10 poezii, 0 proze
Alexandra Serban
iMI PLACE ENORM SA SCRIU.iN ULTIMA VREME MI-AM PARASIT ACEASTA APTITUDINE FIIDCA AM AJUNS LA CONCLUZIA CA MA REFUGIAM IN SCRIS SI NU IMI TRAIAM VIATA.rEZULTATUL?! NEGATIV-NU MAI TRAIAM NICI IN VIATA DE ZI CU ZI NICI IN LUMEA REALA;VREAU SA RENASC
125 poezii, 0 proze
AMAndu Moldovan
Publicat în prima antologie poezie.ro 'ultima generație, primul val' sau dacă vreți ok 'prima generație, ultimul val' la Editura MLR sub îndrumarea lui Bogdan Geană, fie-i absența luminată. Membru poezie.ro din 2003 textele mele vechi nu se mai află în pagină fiind în prezent încadrate într-una dintre categoriile "șterse cu mâna mea" sau "refuzate permanent" de colectivul editorial și pe bună dreptate, istoria și apucăturile ei. Participant destul de activ la Cenaclul Deko la fel ca și la precedentele (bune și ele chiar dacă diferite) din Club A, Backstage, Casa Eliad. Participant oarecum activ la Cenaclul Virtualia din Iași desfășurat cu efortul de apreciat al poetei Alina Manole. contact: bobadil63@yahoo.com
30 poezii, 0 proze
Foale Alina
Motto : “Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima, si invata in fiecare zi ca si cum ar fi prima.” (Gandhi) Cine sunt? Pe numele meu real Alina Foale, pseudonimul Orianda Jumatate romanca, un sfert unguroaica si un sfert nemtoaica :) O fire optimista si o minte deschisa Incotro ma indrept? Provocari profesionale Continua dezvoltare pe toate planurile Implinire personala si profesionala
17 poezii, 0 proze
IRIonut Razvan
traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima pe care o respiri I use reality as medicine for my fantasies
15 poezii, 0 proze
Martin Teodorescu Hut
Mi-am citit viata si n-am ajuns la ultima pagina. E un roman lung.
1 poezii, 0 proze
SDsilviu dachin
dumnezeu, dumnezeu, dumnezeu și mai ales tu iar în ultima vreme: http://ombun.net/
875 poezii, 0 proze
Ultima linie
de Cojocaru Valentin
‘O minte deschisă este ca o fortăreață ce își abandonează porțile și zidurile’ Voi lăsa scepticismul ca primă linie de apărare, gânduri vor intra însă sub acoperirea nopții multe vor pieri în abisul...
Acuarelă
de Ela Victoria Luca
ne rămân stinse culorile așternute pe șevaletul singurătății alunec în cobalt spre ultima linie a orizontului tău netrăit rămân fără simetrie întrezărind nisipul femeilor căzute pe umerii tăi sidefii...
joc cu albele
de viorel gongu
fiecare dimineță nedecisă dacă e ultima jucăm o tablă pe încă o zi cu fiecare marți și eu și ele așteptăm să fie ultima linie am zaruri de fugă 6-6 etern ferm melancolic de la un timp joc cu albele.
Joc
de Nincu Mircea
Prima lovitură trebuie trasă înainte de prima linie. Următoarele nu trebuie să treacă de linia din urmă. Și, mai ales, să nu se întindă în afară de margini Unde ca linii trasează fecund fiecare...
ultimul tău război
de Dan Mureșan
voi scrie despre noi o istorie flămândă, zbuciumată, din care copiii noștri nu vor înțelege nimic, unde războaiele se dau între noi, unde suntem prima și ultima linie. armatele noastre sunt pur...
Culoarea inimii tale
de pop romeo
Din lacrima ce-ti cadea pe obraz ti-a rasarit un inger , zbura aproape de tine si te pazea sa nu-ti alunece pasul de pe marginea inimii mele , te-am chemat aproape dar porumbeii deja iti sarutau...
Capete de arc
de viorel gongu
Suntem la două capete de arc și încordarea ne-ar putea uni pentru o clipă într-o călătorie de mână prin inima mea cînd flăcări de sânge-ți sunt cai și libertatea ți-e-n aortă dată refluxul nu mai...
aerul e plin de îngeri
de Calotescu Tudor Gheorghe
aerul e plin de îngeri eu nu vreau să provoc accidente respir cu grijă să nu tulbur nimic din albastrul cerului oceanul acesta în care înoată măiastra pasărea de foc cenușa viitoare a trupului meu...
rația de timp
de Cristina-Monica Moldoveanu
sunt prea obosită să plâng sau să dorm am obosit să mor ca toți oamenii îți scriu o scrisoare din tranșee cu cerneală neagră bine lămurită la post-restant pe aici unii încă se mai joacă de-a războiul...