cerul albastru curge pe pamant,
cu pasari negre,fara avant.
se umplu lacurile,pe rand-
astazi ,cand cerul cade pe pamant.
soarele vested,cu ultima-i lumina
curge si el peste pamant;
moare azi
cad pietre vinete si triste
in groapa ud-a sufletului meu.
carti vechi,poze,reviste
ard mocnit cu fum albastru,greu.
cad pietre albe si fine
intr-un cazan de smoala,stins-
cu sunete
pietrele albe,rosii,verzi
cad peste cadavre ude
coroane mute si surde,
pietre albe,rosii,verzi.
cu pietre rosii,verzi si albe
se umple golul secular
cu sunet dulce si amar,
de pietre
ganduri decojite pasesc in infern,
priviri triste mai cauta inca spre cer.
in lanturi grele se sting in eter
ganduri decojite pasind in infern.
urme reci,de lacrimi,regrete si teama-
atat mai
o atingere de gheata,
o umbra de durere,
o masca pe fata
si nu mai e placere.
zambesti cu teama,
plangi in tine.
stiu ca iti este dor de mine.
ma atingi usor-
n-o sa ma frang.
dar pentru
am luat in palma
un fulg de nea
si s-a topit
fara sa vrea...
am curs in iarba
de mana lui
am hranit solul
cu gust galbui.
vin stropi de ploaie
lovind cu mila,
un fir mai verde
privea cu
striga pamantul
sub apasarea ta
plange si vantul
in urma mea.
o mana cade
pe langa trup
iar chipul tau rade
cu dinti de lup.
ai plecat cand eu
te-am vrut langa mine.
te crezi vreun zeu
cu
ma dor gandurile sure...
le-am lasat in dormitor,
am inchis usha in urma
sa n-aud tristul decor
zdrentze de vise,aruncate
murdare de timp neindurator
shi vechi temeri irosite
cu miros
minutele curg
toate in valuri
intr-un amurg
fara idealuri
energie irosita
intr-o camera goala
frematare zdrobita
si umilita cu sfiala...
cuvinte multe
fara inteles
se pierd ranite
n-au
