Poezii

cerul albastru curge pe pamant, cu pasari negre,fara avant. se umplu lacurile,pe rand- astazi ,cand cerul cade pe pamant. soarele vested,cu ultima-i lumina curge si el peste pamant; moare azi

cad pietre vinete si triste in groapa ud-a sufletului meu. carti vechi,poze,reviste ard mocnit cu fum albastru,greu. cad pietre albe si fine intr-un cazan de smoala,stins- cu sunete

pietrele albe,rosii,verzi cad peste cadavre ude coroane mute si surde, pietre albe,rosii,verzi. cu pietre rosii,verzi si albe se umple golul secular cu sunet dulce si amar, de pietre

ganduri decojite pasesc in infern, priviri triste mai cauta inca spre cer. in lanturi grele se sting in eter ganduri decojite pasind in infern. urme reci,de lacrimi,regrete si teama- atat mai

o atingere de gheata, o umbra de durere, o masca pe fata si nu mai e placere. zambesti cu teama, plangi in tine. stiu ca iti este dor de mine. ma atingi usor- n-o sa ma frang. dar pentru

am luat in palma un fulg de nea si s-a topit fara sa vrea... am curs in iarba de mana lui am hranit solul cu gust galbui. vin stropi de ploaie lovind cu mila, un fir mai verde privea cu

striga pamantul sub apasarea ta plange si vantul in urma mea. o mana cade pe langa trup iar chipul tau rade cu dinti de lup. ai plecat cand eu te-am vrut langa mine. te crezi vreun zeu cu

ma dor gandurile sure... le-am lasat in dormitor, am inchis usha in urma sa n-aud tristul decor zdrentze de vise,aruncate murdare de timp neindurator shi vechi temeri irosite cu miros

minutele curg toate in valuri intr-un amurg fara idealuri energie irosita intr-o camera goala frematare zdrobita si umilita cu sfiala... cuvinte multe fara inteles se pierd ranite n-au