"Trenuri" – 5358 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
OSOvidiu Scridon
Ardelean, buletin de Bucuresti fara voia mea, prins in valul cotidian de treburi publicitare, media, marketing, etc, imi amintesc tot mai rar c-am fost fascinat cindva de muzica si poezie.
28 poezii, 0 proze
Jean de La Fontaine
Nascut in Franta intr-o vreme de ravaseala si durere in provincia Champagne acolo unde cresc strugurii din care se face un foarte bun vin spumos.Este nascut din parinti burghezi, care se ingrijoreaza vazand ca baiatul e cam zapacit si nu prea pare menit a face cine stie ce treburi temeinice in viata.Tatal , om practic doreste sa-l faca om de manastire dar tanarul nu are inclinatie catre viata calugareasca In ultima instanta parintii il insoara si il trimite sa invete dreptul la Paris. în 1674 este influentat de filozofia lui Pierre Gassendi in 1664 apare prima culegere de fabule.
27 poezii, 0 proze
Jean de La Fontaine
Nascut in Franta intr-o vreme de ravaseala si durere in provincia Champagne acolo unde cresc strugurii din care se face un foarte bun vin spumos.Este nascut din parinti burghezi, care se ingrijoreaza vazand ca baiatul e cam zapacit si nu prea pare menit a face cine stie ce treburi temeinice in viata.Tatal , om practic doreste sa-l faca om de manastire dar tanarul nu are inclinatie catre viata calugareasca In ultima instanta parintii il insoara si il trimite sa invete dreptul la Paris. în 1674 este influentat de filozofia lui Pierre Gassendi in 1664 apare prima culegere de fabule.
0 poezii, 0 proze
mamamamam
nascută la Iasi, traită pe acolo un timp, plecată cu treburi prin ungurime...ramasă acolo; mă mai gandesc!
2 poezii, 0 proze
Victor Jara
Victor Jara s-a nascut pe data de Septembrie 23, 1932 in Lonquen, un mic orasel din Chile. Parintii sai erau tarani. Tatal lui, Manuel, era un muncitor pe cand mama sa, Amada, facea tot felul de treburi marunte pentru bani. Tatal lui Victor avea probleme cu bautura si avea obisnuita sa o bata pe Amanda. Dupa cativa ani, Manuel se muta in alta parte sa lucreze ca fermier iar Amanda a ramane singura sa-si creasca copii. Mama lui Victor muncea din greu, avea o viziune foarte optimista in viata si credea in puterea educatiei. Ei ii placea sa cante la chitara ceea ce il invata si pe Victor. Amanda moare cand Victor avea varsta de 15 ani. Victor isi paraseste casa, abandoneaza studiile pentru a devenit preot, abandoneaza si preotia si intra in armata pentru putin timp. Se intoarce in Lonquen fara bani si proiecte de viitor. Incepe sa studieze muzica folclorica Chileana impreuna cu niste prieteni. Devine interesat de teatru si urmeaza Universitatea de Teatru din Chile. Devine din ce in ce...
0 poezii, 0 proze
BCBodnărescu Vasile- Carol
Sunt născut la 22 octombrie 1986 în localitatea Lugoj, județul Timiș, din părinți români: Vasile Bodnărescu din satul Marginea, județul Suceava și soția sa Irina, născută Irina Molnar, din satul Târgoviște, județul Timiș. Am o sora pe nume Irina. Isteț și cuminte, gimnaziul "a fost petrecut" la liceul Pedagogic, din Caransebeș; liceul la Grup Școlar Construcții de Mașini în Caransebeș; facultatea la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, profilul Protecția Plantelor și ultima etapă a vieții mele de formare școlară s-a petrecut tot la aceeași universitate, urmând cursuri de master la specializarea Utilizării Durabile a Terenurilor Agricole. M-am apucat de poezie în anul 1997, pe 21.10. phlow_punk@yahoo.com
9 poezii, 0 proze
EVElena Văcărescu
...s-a născut în 1864, în București. Tatăl ei provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, patrioți și literați deopotrivă, ce-l dăduseră pe cultivatul Ienăchită Văcărescu sau pe curajosul Ioan, potrivnicul greu de stăpânit al rușilor în epoca Regulamentului Organic. Mama sa a imbogatit blazonul Vacarestilor cu stema Falcoienilor, boieri olteni cunoscuți din timpul lui Mihai Viteazul, lipsiți de talente literare, nu și de pricepere în adiministrarea treburilor statului în diferite funcții. Elencuța și-a împărțit copilăria între moșia bunicilor săi de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, și conacul de la Văcăreștii Dâmboviței, unde descoperă nu numai plăcerea lecturii dar și pe aceea a petrecerii timpului în natură sau a explorării satului din apropiere. Literatura engleză o va cunoaste prin intermediul guvernantei engleze sosite la noi ca atâtea altele, iar datorită studiilor la Paris se va familiariza cu cea franceză, mai ales ca aici are șansa să-i cunoasca pe Leconte de Lisle...
8 poezii, 0 proze
LMLorenzo de Medici (zis il Magnifico)
1449-1492 Descendent al familiei de bancheri mecenați Medici, nepot al fondatorului Academiei neoplatonice din Florența, Cosimo, “Părintele Patriei”, fiu al lui Piero dei Medici și al Lucreziei Tornabuoni, Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a moștenit mai mult de la bunic decât de la tată iscusința în conducerea treburilor de stat și receptivitatea față de artă și față de tot ce e frumos. De foarte tânăr a făcut studii cu iluștri învățați, împletind învățătura cu instruirea politică și călătoriile în peninsulă. După moartea tatălui său ajunge în fruntea statului florentin, pe care îl va conduce cu abilitate timp de 23 de ani. Acești ani constituie perioada cea mai strălucită din istoria Florenței pe care el a ridicat-o la nivelul de model al civilizației Renașterii și al culturii umaniste. Politician de geniu și diplomat neîntrecut, a fost totodată și un om de o vastă cultură și un mare protector al literaturii și artelor. De prețuirea și sprijinul său s-au bucurat cei mai mari...
2 poezii, 0 proze
Trenuri
de Florian Antonescu
Trenuri încinse trec prin gară Miros a gaz și a metal albastru Și duc bucăți din sufletele noastre Spre epicentrul marelui dezastru Tristețea noastră cea mai mare Plângând încet lângă terasament Ne...
Trenuri
de Maria Isabella
Fascinantă lumea asta! Azi m-am trezit în același tren. E frig. Și întuneric. Miroase a mucegai de vise. Sunt singură azi. Ieri am vazut fetița cu ochii verzi. Azi habar nu am cine o să fie. Poate un...
Trenuri
de Mircea Robert
1.Sunt trenuri care se duc spre niciunde Trenuri care zboară spre ziua de ieri Și spre cea de mâine Și Doamne..de-atâta dor parcă șinele se DEZMEMBREAZÃ și se rup și plâng sub bătaia roților de fier...
trenuri și plaje
de emilian valeriu pal
cînd eram mic îmi doream să fiu mecanic de locomotivă știi și-acum în unele nopți în nopțile cînd te faci ghem ca un păianjen atins cu un pai în nopțile cînd te faci mic să nu te vadă nimeni dar tu...
Trenuri, șine, ecartamente...
de andronache virgil-nicolae
Două trenuri rulând pe același drum de fier trebuie să se aștepte unul pe celălalt altfel se vor tampona și vor deraia Trebuie să nu fie două trenuri ca două nuci în perete! Asta e clar. Clar trebuie...
Trenuri de noapte...
de Iulia Elize
Este 1 și 13 minute, trenurile merg din carnea mea în stații adormite, și apoi stații asurzite de trecători numai tu nu ești pe nicăieri dimineți și cafea mirositoare a boabe coapte (parcă) într-o...
poezie cu trenuri plecând spre departe
de Dana Banu
trenurile pleacă astăzi fără mine înspre departe închid ochii și fug după ele în vis atâtea gări părăsite în grabă ca și cum renunțarea ar putea măsura distanțele cred că oamenii ca mine călătoresc...
trenurile mele
de mircea lacatus
astăzi am fost în gară sa văd trenurile o bucurie mai veche când dispăream de acasă ore întregi mă găseau la capătul câmpului așteptând știam când trec trenurile de marfă știam când trec trenurile cu...
Trenurile
de Doru Alexandru
La revedere ție, oraș căruia drumul vieții mi-a dat să-mi fii atât de drag. La revedere ție, iubită căreia las o parte din dorurile mele spre străjuire cu dragostea noastră. Am pecetuit drumul! L-am...
[trenurile mărșăluiau îngrozitor de timid]
de Daniel Dăian
printre oamenii atent ordonați să reflecte o gară fericită unde toate lucrurile se întâmplă fără niciun motiv în tot acest timp numele meu se descompunea sub o pătură inima s-a întunecat până a...