"Suflul toameni" – 3294 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ACAnton Cristiana
M-am născut în Săveni (județul Botoșani), într-o noapte târzie de vară, pe 29 iunie, într-unul din anii copiilor indigo (1988). Locul în care mi-am petrecut primii doi ani de viață nu mai au nici o importanță - ne-am mutat la Sighetu-Marmației în 1990 (anul în care s-a născut Ale) și acum studiez limbile străine la Colegiul Național "Dragoș Vodă", în același oraș... ...Pe măsură ce răceala și neconcludența timpului au crescut, m-am văzut printre oameni, fără să știu că pornesc din cuvinte și sfârșesc tot acolo. Suflul divin a permis unei profane însetate de cunoaștere să trăiască în lume (sau în afara ei) într-o dimineață crudă de vară, când soarele încă dormea... Trăiesc lângă mare, cu ea în suflet..Doar în ea se mai revarsă toate cărările marilor întâlniri, la fel și iubirea mea stranie pentru o carte : Casa somnului.
19 poezii, 0 proze
IAIbn΄ Arabi
Abu-Bakr Muhyi ad-Din Muhammad bin 'Ali bin al-'Arabi(1165 - 1240), supranumit aș-Șaykh al-Akbar (în latină: Doctor Maximus) și al-Kibrit al-Ahmar (Sulful Roșu), este unul dintre cei mai mari mistici musulmani. Ibn ‘Arabi s-a născut pe data 7 august 1165 la Murcia, în Andaluzia într-o familie arabă. Tatăl său, mare erudit, era vizir al lui Muhammad bin Mardaniș, conducătorul cetății Murcia. În 1173, după înfrângerea lui Muhammad bin Mardaniș și ocuparea cetății Murcia de către armata distastiei almohade (al-muwahhiduna, 1130-1269, cu capitala la Marrakech), familia sa se mută la Sevilla unde Ibn 'Arabi, în vârstă de opt ani, își începe studiile. Învață Coranul, exegeza coranică, tradiția profetică, gramatica arabă, jurisprudența islamică și retorica. După terminarea studiilor, va lucra pe post secretar pe lângă conducătorii Sevilliei. În 1179, după primele sale viziuni mistice, tatăl său îl duce la celebrul Ibn Rușd (Averroes), pe atunci cadiu al Cordobei. După această dată, el începe...
3 poezii, 0 proze
GDGabriela David
Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk
34 poezii, 0 proze
IKIvan Andreevici Krîlov
Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicatori. Cartea înțelepciunii poporului” - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe...
2 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
Suflul toameni
de Romeo Tarhon
Suflul toamnei flutură Inima-mi ca pe o frunză Smulsă de pe-o ciutură Unui pictor dintr-o pânză... Suflul toamnei scapără Inima-mi în muchii sparte, Lama lor mă apără, Mă împarte, mă desparte......
De la suflul toamnei
de Aurora Luchian
Bolta, cu poale cernite, Umectate, largi și grele, Și brațe neobosite, Deșertă peste vâlcele, Peste codri și coline, Când ploi repezi, când mai line. Sub talpă, pământul este O întindere vâscoasă. Un...
Vis negru de credinta
de Albu Marius Silvan
Un cântec de moarte înconjoară Mormântul vechi și cenușiu... Al magiei glas negru zboară Căutând viață-n sufletul pustiu. Fantoma unui bătrân erou Mocnește-n trup veștejit Viață nouă-n vechi cavou De...
Mangaiere
de Albu Marius Silvan
Din vis de roze înmiresmate te cheamă... Recea realitate a lumii, dar nu vrei- O luptă silită, O viață de-o clipă. Vezi doar începutul și sfârșitul, luminate... Prin călătorie de vis înșelător de...
Cântece
de Ion Minulescu
I E vina mea că te-ntâlnesc acum Și-i vina mea că nu te pot iubi? De ce trecuși așa târziu pe-aci Și nu-mi ieșiși mai de cu vreme-n drum? Privesc în zări și zările îmi par Că-s tot mai reci și tot...
Și zâmbeai
de Ioana Mardare
Era una din serile acelea comune, precum jocurile pierdute ale copilăriei anoste și stinghere. Precum săritul într-un picior dimineața, sau precum baba oarba, sau precum hrănitul păpușilor cu zeamă...
un Noi făra tine
de Adela Manea
m-ai făcut să te văd prin întuneric,când totul dispare și...doar tu rămâi..acolo..în mijlocul tuturor,luminos,mai luminos decât ieri,mai iubit ca niciodată...de mine,suflet rătăcit în lumea ta...
Suflul sistolic al umbrelor
de LUMINITA SOARE
Auzi uneori respiratii printre copacii autumnali, pe moarte, Intre zodii de cuc si ritmuri de pasi, o inima mare a ierbii cosite, A frunzelor devenite covoare patetice, Ale iubirilor de care nu mai...
Lacrimă
de Cibotaru Mihai
Săbiile plâng Când taie suflul incert al vântului În bocetul lor se naște durerea. Clipe tăiate din rădăcină Umplu aerul cu galbenul toamnei Iar sângele apusului, E un preludiu magmatic Al viselor...
Tentația
de George Cornel
O parabolă o simplă parabolă este acest tărâm ale cărui granițe de ceață sunt survolate de frunzele toamnei gonite de austru. Nevoia de a locui este substituită prozodic de placerea de a te lăsa...
Liniște
de Petrea Marian Iulian
Cartea Poemelor *** 20 *** Liniște În locul în care amintirile, o imbrățișează cu drag, Legănând-o, pe aripile vântului hoinar, Căutandu-și liniștea printre rămurele de fag Cădea, în rotocoale, o...
poeme din exil
de Anisoara Iordache
și așa în copac se deschideau moriștile de vânt colorate frumos numai zâmbete în timp ce în spital iarna tocmai vântura cearceafurile luna albastră și aripi dintr-o alchimie sonoră traversează...
Picătura de apă
de Constantin Abăluță
1 Mă-ntreb cum de rezist între atâtea zile lipsă și zile în plus am pielea bătucită și creierul așijderea cel care mă cheamă la masă mă urmărește vreme-ndelungată în mâna lui dreaptă: ceasul în mâna...
Fragment din cotidian 2
de Matei Octavian
__________________________________ A-și putea să scriu niște versuri Sau poate chiar o poveste Despre, să zicem, o Mariana și un Marian Ori o Ioana și un Ion Care trăiesc fericiți în garsoniere Sau...