Poezie
Liniște
Cartea Poemelor I - CH20
1 min lectură·
Mediu
Cartea Poemelor
*** 20 ***
Liniște
În locul în care amintirile, o imbrățișează cu drag,
Legănând-o, pe aripile vântului hoinar,
Căutandu-și liniștea printre rămurele de fag
Cădea, în rotocoale, o frunzuliță...
Și-era… atât de drăguță,
În rochia-i, de chihlimbar,
Încât, o culese-n palmă
Fiica Zânii-Toamnă
Și-i depuse-o sărutare,
Când se răsuci-n spirale
Iară frunza fermecată…
Se imbujoră deodată.
Privea, timidă, către zână, cea frunzuliță
Și se alinta, adeseori, ca o copilă, în chicotele-i drăgălașe
Răsfrânse precum clopoțeii în suflul vântului, acolo-n poieniță,
Iar fiica Toamnei o îndrăgea, în priviri pătimașe.
Dar timpul trecu și frunzulița, cândva plină de viață,
Zăcea, făr’ de vlagă, în palma-i, inertă
Și-o lacrimă, i se scurse de îndată, pe față
Când zis-a în șoaptă: ”E liniște, acum...”
Își strânse la piept, frunza iubită,
Sărutand-o pentru ultima dată,
Apoi, fericită,
O lăsă să plutească pe apă...
©Th3Mirr0r
00878
0