Fragment din cotidian 2

__________________________________ A-și putea să scriu niște versuri Sau poate chiar o poveste Despre, să zicem, o Mariana și un Marian Ori o Ioana și un Ion Care trăiesc fericiți în garsoniere Sau mai bine, chiar în mansarde (E mult mai sexy să stai în mansardă Simți mai bine ploaia și auzi mai clar cearșeafurile) Și se iubesc din cuvinte, din tăceri, din rulourile cu frișcă și fructele ce le-mpart, Iar cînd fac dragoste nu o fac ca în poeziile cu climă blîndă, mediteraneană, Ci vijelios, precum vioarele din a-40-a simfonie a lui Mozart, alegro con brio. Dar acum nu e momentul. În timp ce Ioana și Ion, Mariana și Marian Se iubesc, în poemele lor nescrise, Eu zîmbesc către S. S. este frumoasă și “la moda”. Are un Bichon Maltez pe care îl mîngîie, punîndu-și în valoare feminitatea, Un tată cu bani, darnic și dedicat protector, Și poartă maieuri albe pe o piele creolă. La urma urmei, frumusețea ei există doar pentru că eu, ca bărbat, Îi dau viață. ____________________________________ Mă bucur cînd cineva își construiește o casă. E o mare nevoie de acoperișuri. Voi credeți că îngerii zboară tot timpul? Au și ei nevoie de trotoare, să-și mai tragă suflul. Uite, chiar acum merg pe partea înserată a unei strazi, Unde mă pandesc ei, Știu ca sunt doar in trecere, Toți suntem. La capătul drumului meu e un STOP ruginit. Hexagonal ca insă-și cea de pe urmă secundă. Acolo mă voi opri pentru a te îmbrățișa Și a-ți da cîteva versuri de nisip, Tu , fă ce vrei cu ele. Fă-le turnuri de lumină, zvîntură-le-n canalele ude-ale toamnei. Presară-le prin parcuri să iasă din ele crizanteme albe, mie chiar nu-mi pasă, Nu sunt altceva decît un cuvînt Silabisit în clipe. _____________________________________ Lumina din noi aproape a dispărut. Filialele nevăzatorilor sunt din ce in ce mai aglomerate, Azi am stat 15 minute la bancă, 30 la HYPERmarket, E atîta gri, Pe mașinile noastre, Pe clădiri, Pe scaune, În noi, Încît ne-am orbit. Destrămarea din preajmă nu se mai masoară în clipe Ci în sunetele caselor de marcat Păcate din plastic. _____________________________________ Pfff! Iar reclame la fondurile de pensii. Ma rog, Mîine e o nouă zi. Tu vei zîmbi iar eu o să-mi reînnoiesc abonamentul Pentru a căuta povești noi în aerul autobuzelor spălăcite. Nu uita! E mai greu să scrii o ghicitoare Decît patru manunchiuri de versuri...