Să cazi de pe Pământ în Venus.
Să zbori spre Soare, pârlit, de-a dreptul ars.
Sau sa joci Ping-Pong interplanetar
Cu mingea, ce are găuri,
Oxigenându-se într-un ritm al dracului de
De ce n-aș fi cum mie-mi place?
Să fiu precum în mine zace
Un tigru ce-nspăimântă din priviri,
Iar libertatea-i este darul sfânt?
Cârpită pe botu-mi o mască de cloun,
Ea mă sufocă-n zâmbetele
Nimic în lume nu e sigur,
Nimic în viața nu e dar,
Surpriza ce ți se propune
Tot, printr-o cale, tu ți-o faci.
Închide ochii și încearcă sâ-ți închipui
Tabloul care tu l-ai desenat,
Culorile
Superficialitatea! Dacă aș încerca să definesc acest substantiv aș deveni și eu, la rândul meu, o superficiala. Dar totuși, fiecare dintre noi are o doză din acest mic-mare defect, care devine
Oameni, oameni, oameni,
Sunt mulți, dar totuși sunt puțini,
Vorbe, răutați, amaruri,
E omenește a le ști.
Sunt zile grele, atmosfera încărcată,
Se simte începutul de sfârșit,
Dar lumea cică
Naiv ea a pornit în lume,
Prea sus plutea de micul univers,
Ne-nfricoșata fată, neștiutoare-n multe,
Mult încrezută-n sine,
S-a-mpiedicat din mers.
Iubirea o pândea de multă vreme,
Dar
A dovedi ceva ce n-are definire?
A defini ceva ce nu pot dovedi?
Ceva ce într-a sa nemărginire
Mă-ntreb: \"o fi?\" ori \"nu o fi?\".
Ceva ce știe a ta gândire
Și te impune-n al său
Să sper a retrăi momente fericite?
Să cred în urma nevăzută-n al meu rai?
Credința mea e ca o rază în pădure
Ce se-ndesește-n an din an.
Þintind eu sunt țintită într-un ciclu,
M-a izbucnit un
Vedeam doar ceea ce vroiam să văd,
Vedeam o floare prin zăpezi,
Iar când afară viscolea
Păreai un soare ce-ncălzea.
Vedeam doar ceea ce visam,
Visam la păsări ce zburau,
Cântau și
Ești dragostea ce-o port în inima-mi târziu,
Mi-ai provocat neliniștea nocturnă,
Ești ceea ce-au avut mulți dintre care au murit
Sau viețuiesc în umbra-ți.
Dar pentru mine, dacă vrei să știi,
BS