Joc interplanetar.
Să cazi de pe Pământ în Venus. Să zbori spre Soare, pârlit, de-a dreptul ars. Sau sa joci Ping-Pong interplanetar Cu mingea, ce are găuri, Oxigenându-se într-un ritm al dracului de
Tigrul din mine! (din el)
De ce n-aș fi cum mie-mi place? Să fiu precum în mine zace Un tigru ce-nspăimântă din priviri, Iar libertatea-i este darul sfânt? Cârpită pe botu-mi o mască de cloun, Ea mă sufocă-n zâmbetele
Culorile vieții!
Nimic în lume nu e sigur, Nimic în viața nu e dar, Surpriza ce ți se propune Tot, printr-o cale, tu ți-o faci. Închide ochii și încearcă sâ-ți închipui Tabloul care tu l-ai desenat, Culorile
Lumea animală!
Oameni, oameni, oameni, Sunt mulți, dar totuși sunt puțini, Vorbe, răutați, amaruri, E omenește a le ști. Sunt zile grele, atmosfera încărcată, Se simte începutul de sfârșit, Dar lumea cică
Soare ce arde in timpul viscolului!
Naiv ea a pornit în lume, Prea sus plutea de micul univers, Ne-nfricoșata fată, neștiutoare-n multe, Mult încrezută-n sine, S-a-mpiedicat din mers. Iubirea o pândea de multă vreme, Dar
Definiția sufletului ...
A dovedi ceva ce n-are definire? A defini ceva ce nu pot dovedi? Ceva ce într-a sa nemărginire Mă-ntreb: \"o fi?\" ori \"nu o fi?\". Ceva ce știe a ta gândire Și te impune-n al său
Labirintul vieții ...
Să sper a retrăi momente fericite? Să cred în urma nevăzută-n al meu rai? Credința mea e ca o rază în pădure Ce se-ndesește-n an din an. Þintind eu sunt țintită într-un ciclu, M-a izbucnit un
Curajul de-a te minți ...
Vedeam doar ceea ce vroiam să văd, Vedeam o floare prin zăpezi, Iar când afară viscolea Păreai un soare ce-ncălzea. Vedeam doar ceea ce visam, Visam la păsări ce zburau, Cântau și
Dragoste acră!
Ești dragostea ce-o port în inima-mi târziu, Mi-ai provocat neliniștea nocturnă, Ești ceea ce-au avut mulți dintre care au murit Sau viețuiesc în umbra-ți. Dar pentru mine, dacă vrei să știi,
