"Suflu cald" – 6630 rezultate
0.01 secundeMeilisearchNicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
AFAlin Farcas
Autorul își face apariția - miraculos, ar spune unii - în toamna anului 1979, în Mediaș și descoperă cu stupoare că are doi părinți. Trece cu greu peste asta și crește în legea firii și-n spirit ardelenesc. Duce o viață lipsită de griji, dar nelipsită de sare, zahăr și grăsimi, până-ntr-a 19-a primăvară. O dată mustăcioara crescută bine, ambiția îl macină și-l mână spre mai bine. Se decide să-și ia destinu` la pumni. Cu liceul terminat, discotecile din zonă-i călcate în picioare și fetele consumate cu tot cu cotor, se hotărăște să vină în capitală. În Micul Paris, încearcă Dâmbovița cu degetul, se arde și suflă mai apoi și-n iaurt, își pierde câțiva dinți într-o încăierare incorectă (1 vs 5), ceea ce nu vă dorește și dumneavoastră, face o facultate... ca să nu zică precum că n-a făcut-o și p-asta, are parte de viață de noapte din belșug, muncește pe unde apucă, demolează patroni, iubește femei, se îndrăgostește și, odată cu trecerea timpului, începe să-l piardă pe ardeleanul din el....
43 poezii, 0 proze
GDGabriela David
Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk
34 poezii, 0 proze
IKIvan Andreevici Krîlov
Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicatori. Cartea înțelepciunii poporului” - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe...
2 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
Ghit Eugen
M-am nascut in vremea lui brumar Cand vantul sufla rece prin frunzar Si mustul se prelinge in oalele de lut Iar timpul trece iute, inmiresmat,si mut.
34 poezii, 0 proze
ACAnton Cristiana
M-am născut în Săveni (județul Botoșani), într-o noapte târzie de vară, pe 29 iunie, într-unul din anii copiilor indigo (1988). Locul în care mi-am petrecut primii doi ani de viață nu mai au nici o importanță - ne-am mutat la Sighetu-Marmației în 1990 (anul în care s-a născut Ale) și acum studiez limbile străine la Colegiul Național "Dragoș Vodă", în același oraș... ...Pe măsură ce răceala și neconcludența timpului au crescut, m-am văzut printre oameni, fără să știu că pornesc din cuvinte și sfârșesc tot acolo. Suflul divin a permis unei profane însetate de cunoaștere să trăiască în lume (sau în afara ei) într-o dimineață crudă de vară, când soarele încă dormea... Trăiesc lângă mare, cu ea în suflet..Doar în ea se mai revarsă toate cărările marilor întâlniri, la fel și iubirea mea stranie pentru o carte : Casa somnului.
19 poezii, 0 proze
Suflu cald
de Petcu Nicoleta
Cand cu lacrima-ti stinghera Ai pus foc in calea mea Te-am asteptat ca pe o sfanta Invesmantata-n trup de stea. Imi plange in geam rutina asta. Aiurito, vino in visarea mea, Cu coltii sa ma sfasii-n...
Evadare
de Salomia Daniel Ali
Se sting luminile In orasul de smarald. Pamantul, da un suflu cald. Noaptea isi intinde aripile, Cu un luceafar prins in bold. Ce sta sa cada parca, Din inalt, sa se scufunde In marea, ce ascunde De...
Cand ea trecu pe langa mine ...
de Rabindranath Tagore
cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi m-atise cu poala rochiei, usoara din nestiuta insula a unei inimi razbi un suflu cald de primavara o falfaire si-atingere de-aripa ma netezi si...
revin cântând solemnele lucidități
de FLOARE PETROV
aud izvoarele sub crucea Caraiman, revin cântând solemnele lucidități, imnul renașterii răsună-n mărgean fluidă silvană, lumina pătrunde-n cetăți. inimi de ghiocei ca oștiri temerare în suflu cald...
Scrâșnet
de Elena Ana Teodor
Stau și privesc în ploaie, Atentă, cum picurii se-ndoaie, Cum timpul cel grăbit se-noadă Iar ei sunt smulși ca de tornadă. Un suflu cald te-ademenește Căci în cunoaștere el te plătește, Cel rece te...
rugă inutilă 2
de Emil Cioran
„ ...regretul de a nu fi plantă, cine să-l priceapă ? Pe cine să-l înduioșeze dorul vegetal ? Să fii o floare în care se îngroapă razele și dorm visele pămîntului și pe care s-o culeagă un înger...
Toamnă polară
de Rosca Constantina
A căzut bruma pe tâmplele mele arse de flacăra durerii, iar buzele tremură luând cu ele roua dimineții, trezită pe pragul serii. Mă-nlăcrimez când fruntea în noapte o lipesc pe raza de lună și...
S-a aruncat...
de ion untaru
Prezenta poezie nu are nici o legătură cu ce s-a petrecut astăzi 22 decembrie ora 10.30 la Parlamentul ROMÂNIEI. S-a aruncat un om de la etaj Și lumea-n jurul lui s-a strâns ciopor Stârnind și frică,...
locuri albe ca zăpada
de Andrei Forte
merindele pâmântului dorm sub zăpadă se îngrașă cu sare și cresc abia primăvara va arunca în poalele noastre fructele fericirii și o să râdem când ne umplem de ele ca de pojar la mijloc e doar...
Cenușă de scânteie răscolită
de Ioan Grigoraș
Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să-ți suflu...
Eternitatea unei clipe
de Plesca Adriana Doina
În clipa asta ne-am pierdut, Nici înainte, nici trecut, Doar pulsul blând al nemuririi, O rază prinsă-n zborul firii. Timpul s-a șters, nu mai există, Doar noi, un vis ce-n cer persistă, Un suflu...
Rasarit (2)
de Ioana
Sunt eu, Doar eu, slefuita perfect Si secretia cortexului meu: Patul, biblioteca, o sticla de parfum Celularul, un caine afara, Copacul din fata ferestrei Largite, parintii certandu-se In hol Si...
revedere, iubito
de george
se apleca peste chipul ei, ultimul iz al ei se scurgea pe fața lui, un deget îi zgândărea un ochi plecat cu pluta, așternu peste corpul ei o plasă mare de prins pește, câteva pietricele puse în...