S-a aruncat...

Prezenta poezie nu are nici o legătură cu ce s-a petrecut astăzi 22 decembrie ora 10.30 la Parlamentul ROMÂNIEI. S-a aruncat un om de la etaj Și lumea-n jurul lui s-a strâns ciopor Stârnind și frică, panică, fior Căderea lui tăiată de-un fior Un suflu cald i-a fluturat pe buze Mai încercând să se ridice de pe jos De parcă ne-ar fi cerut nouă scuze Că n-a putut să moară mai frumos Poate că s-a omorât din teamă Să n-ajungă altora povară Și-a simțit deodată cum îl cheamă Cineva, din viață, în afară I-a țâșnit pe nas, urechi și gură Un sânge gros și negru, revoltat Cu ultima privire, fără ură Ne-a spus atât: Că moare împăcat Și-a ieșit un om din adunare Bătrân și gârbov că de-abia pășește I-a aprins la cap o lumânare Ca să moară și el creștinește.