"Sufletul s-apleacă soartei" – 20409 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
MEMaria Speranta Ene
m-am nascut mult prea tarziu intr-un loc in care monotonia domneste,se intampla pe 1-04-1971. studiile pe care le am ,anume liceul sanitar si facultatea de drept ,nu armonizeaza cu poezia..,imi place sa cred ca sufletul meu da!
1 poezii, 0 proze
Pop Stelu
ma regasesc in fiecare clipa de tacere, imi pun pe frunte raze din COROLA DE MINUNI A LUMII, imi spal sufletul in lacrima universului, si ma las coplesit de/o simpla mangiiere.
2 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
UFUrsu Marian Florentin
Absolvent U.S.H. București - facultatea de Drept, Masterat pedagogic U.S.V.-Suceava - profesori. Poezia este lumina, fiorul, cerul albastru care ne înseninează uneori sufletul, printre nourii tot mai întunecați ai existenței.
665 poezii, 0 proze
ARAlecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
DNDiaconeasa Nicoleta
N-am talent.Adolescenta e perioada cand omul are grija de sufletul lui , il descopera, il modeleaza , il formeaza.Ne intereseaza mai mult valorile, sentimentele si gandurile noastre.Spre maturitate ... adio.Nu stiu unde dispar toate acestea , sper sa nu descopar prea tarziu.Si de aceea unii dintre noi se apuca sa scrie,sa compuna versuri, scenarii ...sau oricum , sa scrie:) A scrie despre sentimentele,trairile,gandurile tale e cel mai bun exercitiu pentru a te descoperi. P.S -cei care simt nevoia sa comenteze referitor la vreun text,dar nu au cont pe acest site o pot face pe profilul meu de hi5,accesand mai sus "pagina personala web"-sunteti invitatii mei:D
9 poezii, 0 proze
BABarbu Mihaela Andreea
Intr-o lume stapanita doar de egoism,de incertitudini de materialism si superficialitate s-a nascut un copil,un lastar care avea sa creasca frumos si puternic...care voia sa rodeasca fruct ales desi se nascuse din spini,avea speranta si determinare rabdare sa astepte primavara si vara existentei sale!Timpul a trecut greu,cu vant si ploi,umbrit din toate partile,ma zbat sa ajung la lumina,sa infloresc si sa demonstrez tuturor ca simtamintele pure din sufletul uman sunt nestemate nepretuite,asta-mi e averea!Desi deznadejdea,nesiguranta,eliberarea prin abandon ma apasa,de fiecare data o sa las in urma o samanta salvatoare si o sa renasc precum Phoenix din propria mea cenusa... Sunt poate,doar un copil maturizat inainte de vreme...
10 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
CICiocoiu Ioana
Nascuta sub creasta de munte, intr-un bloc de beton din fata unui camp de albastrele...ajunsa in prezent intr-o lume de beton,cu sufletul trudind spre creste printre oameni cu ochi prea albastri.Etapele... s-au ars...
3 poezii, 0 proze
Sufletul s-apleacă soartei
de Lucian Blaga
Sufletul s-aplecă soartei, jalea-l bate, nu-l destramă. Vîntu-n apă face-o undă, bucură-te că nu-i rană. Inima se mai framîntă, bîntuită - se întramă. Vîntu-n apă face-o undă, - unda-i undă, nu e...
Îndreptar pătimaș
de Emil Cioran
(I) Cu rîvnă și amar, cercat-am să culeg roadele cerului — și n-am putut. Ele se înălțau spre nu știu ce alt cer, cînd mîinile le înfruptam în rodnicia lor. Crengile bolților se apleacă în nădejdile...
Indreptar patimas
de Emil Cioran
I Cu rîvnă și amar, cercat am să culeg roadele cerului — și n am putut. Ele se înălțau spre nu știu ce alt cer, cînd mîinile le înfruptam în rodnicia lor. Crengile bolților se apleacă în nădejdile...
Prințesa Trandafira
de Mihaela Rascu
A fost odată, pe vremea când vrăjitoarele nu se ascundeau prin păduri și erau ținute la rang de cinste în orice palat care se respecta, un împărat puternic, care stăpânea un palat cu totul și cu...
Un om s-apleacă peste margine.
de Lucian Blaga
M-aplec peste margine : nu știu – e a mării ori a bietului gând ? Sufletul îmi cade în adânc alunecând ca un inel dintr-un deget slăbit de boală. Vino sfârșit, așterne cenușă pe lucruri. Nici o...
Câte statui tulpina ta apleacă
de Ilarie Voronca
pe câmp ceștile florilor ca pe o tavă se înfioară în stânjenei licoarea lunei albăstrele urcă spre cer o apă suavă iedera: tremurare în argint a strunei păpădia își desface pânzele cum îndulcești...
Hipnotizând marea
de Maria Prochipiuc
Pe claviaturile marii delfinii cântau bucuroși uitate de vreme simfonii în sufletul meu rezona în șapte feluri iubirea pufoasă dezmierdare îți pipăi trupul ca zorii dimineții în bătaia razelor...
*** (Îmi port pustiu prin noapte pasul meu)
de Lermontov Mihail Iurievici
1 Îmi port pustiu prin noapte pasul meu Pe drumul cu pietriș lucind la stele. S-apleacă peste lume Dumnezeu Și stau de vorbă stelele-ntre ele. 2 Solemn e cerul, minunat mereu! Pământul doarme-n ceață...
Cantandu-ne serenade, delfinii hipnotizau marea
de Bogdan Nicolae Groza
Pe claviaturile marii, delfinii cantau bucurosi uitate de vreme simfonii iar in sufletul meu rezona, in sapte feluri, iubirea, pufoasa dezmierdare iti pipai trupul ca zorii diminetii in bataia...
Oglinda
de Cincinat Pavelescu
D-asupra patului ce-și frânge de mult icoana venerată, În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg, Și stă pe zid, mai albă vara și iarna mai întunecată, Clepsidră-n care nu se vede nisipul...