Câte statui tulpina ta apleacă
de Ilarie Voronca(2008)
1 min lectură
Mediu
pe câmp ceștile florilor ca pe o tavă
se înfioară în stânjenei licoarea lunei
albăstrele urcă spre cer o apă suavă
iedera: tremurare în argint a strunei
păpădia își desface pânzele
cum îndulcești gura aerului, cicoare!
trifoiul își adună ca miei frunzele
lucerna pune în glas o răcoare
rătăcire pe eșarfele ochilor
prin pieptul păsărilor de brumă
trandafirii opresc vântul în agrafa rochii lor,
mușețelul clatină tălăngi ca o turmă
rătăcire prin scările buruienilor
în clopoței inima lămpilor crește
lalelele au păstrat amintirea iernilor
în artere, mușcatele au înălțat creste
circulația sângelui în garoafe
macii închipuiesc cascade
au adormit gârlele ca harfe
șoim, toaca de lemn, rotește, cade.
în topaz se tulbură cerbii
rătăcire prin zăpada buzelor
luceferii au lins laptele cerului ca șerpii
au mușcat azima rumenită a fulgerelor
dar aici, margherită, floare stelară
prin catifeaua liniștii pirogă
ai dăruit visului o vioară
sufletul s-a umplut de văzduh ca o orgă