Diaconeasa Nicoleta

M-ai alungat. Apoi, ai realizat… Am văzut asta în privirea ta,în parc, într-o seară. Am simțit că te-a durut să mă ocolești pe stradă. Eu știu că acum, dacă te-aș chema, ai venii Și

Amintiri dulci, amare, Sau poate de sare. Imagini ale unor momente, posibil... Viitoare. Amintiri care nu fac altceva, Decât să mă chinuie Sau poate vor doar să păstreze iubirea mea, Și

Dor. Stau pe pervaz... Privesc! În gol, dar totuși văd Cum vântul adie ușor, Fără să deranjeze frunzele vreunei crengi. Două felinare-n parc, Trei bănci goale, Câteva leagăne-n așteptare. Si

Singurele, pozele îmi mai vorbesc despre tine În oraș peste tot caut o urmă de pas, de degete, De suflet... de a ta Ultima legatură directă, ai distrus-o și pe aia. Sunt atât de curioasă ce

Am sădit cândva, în grădina mea, un trandafir, A crescut de timpuriu Mare, roșu aprins! Acum... Precum spinii acelui trandafir Fiecare gând spre tine mă-nțeapă, Fiecare a ta privire peste

Dacă aș putea să ating cerul cu mâna Dacă aș putea să-ți ating inima Dacă aș putea să-ți fur o sărutare Dacă aș putea să-ți simt suflarea Să-ți văd ochii tăi de înger Privirea ta de om

Fiecare cu drumul lui acum Tu pe un drum, Eu pe cel pe care m-ai lăsat plângând Dar cred că acum nu mai contează. Îți amintești nopțile de Septembrie în care, Mă îmbrațișai să nu-ți scap? Ah,

Văd că mă privești! Scurt și intens, Sau... îndelung De ce nu spui ceva să te aud? Secundele sclipesc în lacul din spatele tău Și tu stai și mă privești stană de piatră, Cu soarele roșu, mai

M-am gândit de multe ori la asta Ce gust, ce miros, ce formă Are iubirea? Nu ca s-o studiez ca pe un obiect, Ci ca s-o împart cu cineva... select Cunosc singurătatea, Cunosc ura. Vreau