Un om s-apleacă peste margine.
În marea trecere (1924)
de Lucian Blaga(2004)
1 min lectură
Mediu
M-aplec peste margine :
nu știu – e a mării
ori a bietului gând ?
Sufletul îmi cade în adânc
alunecând ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfârșit, așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfârșit.
Pe coate încă o dată
mă mai ridic o șchioapă de la pământ
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.