Căutare

Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania. S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă. Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron. În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea...

18 poezii, 0 proze

Tristan Tzara

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului...

110 poezii, 0 proze

Constantin Belimace

Constantin Belimace (n. 1848, Moloviște, Macedonia — d. 1928) a fost un autor de literatură cultă aromână, de aceeași origine. Studii primare în satul natal după care continuă la școala sârbă din Belgrad. În 1873 se mută la București, unde deschide un birt, ce devine pentru o bună perioadă de timp, locul preferat de întrunire a intelectualilor aromâni, printre care se pot menționa: Andrei Bagav, Constantin Caireti, Apostol Mărgărit, Tașcu Iliescu, s.a.m.d.. După 1890 revine în locurile natale fiind pentru o buna perioadă intendent al Liceului internat din Bitola, liceu cu predare in limba română. Colaborează la revistele și ziarele aromânești ale vremii. În 1922 Tache Papahagi publică în a sa "Antologie Aromânească" o mare parte a poeziilor lui Belimace. Poezia Dimindarea părintească devine în foarte scurt timp atât de populară încât este considerată adevaratul "imn" al aromânilor.

2 poezii, 0 proze

Victor Titiu

Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!

24 poezii, 0 proze

ioana matei

m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________

1699 poezii, 0 proze

Liu Zhanqiu

Liu Zhanqiu este un poet, traducator si critic chinez contemporan. S-a nascut in provincia Anhui, in anul 1936. Lirica lui este noua si tulburatoare. Este popular mai ales printre reprezentantii tinerei generatii. Incepe sa publice intens din anul 1978. Pe de o parte el vorbeste despre vocile interioare ale naturii, despre dorinta ca dragostea si toleranta sa domneasca intre oameni; iar pe de alta parte, cu entuziasm va comunica lumii profunda sa intelegere a vietii. Liu Zhanqiu incearca sa realizeze in poezia sa ceea ce el numeste \"poezia chineza usoara\", un fel de combinatie a modalitatilor de exprimare a poeziei occidentale si a celei chineze. Multe poezii ii sunt traduse in limbile engleza, franceza, rusa, sarba, japoneza, italiana s.a. A primit premiul pentru creatie poetica in anii 1985 si 1986.

5 poezii, 0 proze

Dan Giosu

REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...

0 poezii, 0 proze

Ioana Geacăr

Absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București(2001) Prof. de scriere literară Târgoviște. Cărți publicate: « Scrisoare pentru cei dragi », 1988(poezii pentru copii) Editura Ion Creangă , Bucuresti « Lumină de sare »,(versuri)1997, Ed Macarie, Târgoviște « Contre-jour », 2000,(versuri, Editura « Bibliotheca» « Povești cu vrăbii și Zgriburici »(proză pentru copii, 1999, Editura Lucman , București) « Joacă-te cu mine, bunică Iolanda!»(poezii pentru copii), 2000, Editura « Bibliotheca », Târgoviște, „Aparte”, 2006, Ed.”Vinea". "Rosée pleurante"("Plânsul de rouă"), Collection Franche Lippée, nr 293, Editions Associatives Clapas, Millau, noiembrie 2006, Franța, (traducător: Marius Bădițescu) "Dictatura auctorială. Eseu despre proza experimentală a lui Mircea Nedelciu", Editura Libra, 2009 (cu o prezentare de Eugen Negrici) Colaborări cu poezii, eseuri si articole de critică literară în « Amfiteatru », « Litere », « Luceafărul », « Astra », « Argeș », « Curier literar », «...

152 poezii, 0 proze

Marschall / Negru Simona

mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...

55 poezii, 0 proze

Sarea lui Marte

de voiculescu daniela

de-atâta cenușiu, oamenii au gust de statuie, privirile lor încep să doară! de-atâta distanță legănată, elefanții au gust de lacrimă, privirile lor încep să doară! o cireașă amară mi se face inima......

marți

de lupu ionut catalin

este ziua proexistenței la români marțea în metrou întotdeauna ofer locul unei femei gravide o privesc ca pe cea mai mare criminală din istoria umanității e același lucru cu a da viață clonelor și...

Criză în luna lui Marte II

de nennnn

Mi-s aripile frânte și mușc țărână seacă, amară cu gust de putred. Mi-e sufletul înfășurat în sârmă ghimpată. Tremur..tremur. M-am săturat să tremur și să-mi privesc chipul istovit în oglindă. Vreau...

Messer Pietro Luchese - IV -

de Emil Iliescu

Paolo simțea cum mâna puternică a bărbatului, care-l descoperise în cabina lui Luciano, îl strângea cumplit în menghina sa. Cu cât el se zbătea să scape, sub cascada de râsete a piraților de pe...

ProzăAtelier

Cântecul

de Dafina David

Îmi caut cântecul. Între buze începe singurătatea, descompunerea salivei în pigmenți de lemn - izvorul se duce de obicei către vale; sâsâie vesel ca o voce de copil în podul cu porumbei. La asta stau...

Trepte spre lumină

de Camelia Tripon

Trepte spre lumină Din negura timpului omul a căutat apropierea de perfecțiune și divinitate, transmisă oral prin basme și balade a căror decriptare o putem face mai ales printr-o abordare în context...

EseuAtelier

Joc cu necuvintele

de Ilinca Iulia Petre

Stiu că te vei preface cuvânt si ai să vii să mă arăti cu degetul si să-mi ceri socoteală pentru secunda respirată de mine. ,,Intr-adevăr trăim si nu vom muri definitiv niciodată” îmi spuneai într-o...