"Respiratia viermilor" – 9789 rezultate
0.02 secundeMeilisearchspiru anca
Atunci cand apare inspiratia/Si restul e tacere/Se opreste pana si respiratia/Sub a lui dulce mangaiere.
1 poezii, 0 proze
DADoru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
GAgeorge avram
probabil că biografia poate fi pusă sub semnul alterității, al limitelor inter-zise. dar ea se sustrage necontenit, trasând un spațiu deschis rătăcirii și răbdării. re-capitularea publicării și recunoașterilor nu ar face decât să disloce. prin urmare o las să se desfășoare nespus, să facă jocul în care respirația ritmează. e mai mult bio decât grafie: născut în sud, crescut la țară școala în Tg-Jiu, până în 1999 licență în Filosofie și master în Studii Europene 2003/2005 Cluj-Napoca debut publicistic în 1994 membru fondator al ONG-ului "Inițiativă și Acțiune", cu scop umanitar 2005 specializat în resurse umane. contact: jorj_pi@yahoo.com
127 poezii, 0 proze
TPTatiana Prohnițchi
M-am născut în satul Sadaclia, sat ce m-a marcat prin frumusețea și liniștea din jur. Cred că mi-ar fi greu să mă despart de el totalmente. Aici, zace un Suflet ce nu il pot părăsi...E totul pentru mine, chiar dacă fizic nu imi mai aparține, îi simt pur și simplu aura, respirația, nu îmi dă pace...dar nu mă necăjește! Ba din contra, îmi dă speranțe aplicabile de supraviețuire! O neiertare și un păcat ar fi dacă aș uita de ființa trecută în neființă și de sătucul minunat!
4 poezii, 0 proze
SPSimona Popescu
A absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 1987. A publicat mai multe volume de poezii (Xilofonul și alte poeme – 1990, Pauză de respirație – 1991, Juventus – 1994), proză (Exuvii – 1997) și eseuri (Volubilis - 1999). In prezent, Simona Popescu este șefa secției de politică internă la România Liberă.
4 poezii, 0 proze
MSMihaela-Iuliana STANCU
DESPRE VOLUMUL "RE-VERS" Mihaela-Iuliana Stancu este o pascaliana trestie ganditoare ce-si inalta subtiratica ei coloana de simtire sub o bolta a varstei ,cand tulburata de vartejuri si patimi solare,cand strabatuta de adierile aromiroare si misterioase ale noptii. Vrajita de indepartate chemari bacoviene sau blagiene,Mihaela ramane un teritoriu poetic insemnat cu pecete razesasca de stapanire.In versurile ei suple, topite in valurile ritmice si simetric distribuite ale unei respiratii lirice proprii,ea canta si descanta,cheama si blesteama,doreste si dojeneste,se daruie si se naruie cu gratia si resemnarea unei fatalitati feminine asumate.Poezia ei adolescenta este un scaldat continuu intr-un lac vrajit,incarcat cu nuferi de trairi si intelepciune nascuti in dulcele namol al iubirii si tasniti apoi floral si candid spre cer. Autenticitatea scriiturii poetice a Mihaelei Stancu sta in simplitate ,fluiditate,lipsa aproape totala de artificii moderne si vulgaritati postmoderne.Este un...
18 poezii, 0 proze
ECElena Cardas
Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...
9 poezii, 0 proze
PJPreda Jeni
Cand am venit pe lume,Dumnezeu a avut un scop clar cu mine si anume acela de a iubi oamenii cu toata puterea fiintei mele,pana la epuizare,daruindu-le totul,pana la sacrificiu,chiar daca cele mai grele momente ale mele le-am,,savurat''singura. Iubirea de oamneni intr-una din manifestrile ei,este ceea ce sta la baza timidelor randuri pe care le scriu si care sunt de fapt o extensie pe hartie a ceea ce simt si gandesc. Desigur,unul cate unul,cei mai importanti oameni din viata mea, sunt actori pe scena gandurilor si trairilor mele cele mai profunde.Oamenii sunt inspiratia...si repiratia:)
7 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Răzvan Țupa
lent de fapt da dimineața grunjoasă împrumută căldura aceea umană variată din pulsul discret al gâtului în fiecare îndoire a brațelor a picioarelor un snop de fire termice diferite între ele fac da un păr perfect respirabil umbli puțin cu tălpile goale pe un covor erotic unde nu se mai aude decât foarte încet da
0 poezii, 0 proze
Respiratia viermilor
de Duban Stefan Ionut
cadavru viu, te tîrîi cu ultima suflare spre groapa-ți caldă ce-o zărești in cale, țărîna te așteaptă primitoare iți cîntă mlădios și blînd cîntec morbid de bun venit... un imn de-nmormîntare. ești...
Ultimul vis
de lolita
Demult, copilul nimănui fiind, rătăceam respirația cuvintelor , în zei tăcuți, cu priviri întunecate. Gândeam aproape închinată așteptând călătorii clandestine c-o metaforă izvorâtă din semne. În...
spectru
de Laura Danaila
vreau să înotăm în amazon delfini să facă semne roz numai de noi înțelese uitați de ocean și de dumnezeu sărutul nostru pată de ulei pe apă brațele prind un zbor te sărut turcoaz zâmbim alb mă întreb...
medjugorje
de Cătălin Al DOAMNEI
de la o vreme trăiesc mai mult printre vise dresând cai sălbatici sfidând gravitația dar eu nu sunt ceilalți suberbia lor îmi ține de urât și mă face să –mi iubesc nevasta dacă pământul e decor...
Strigătul creierului din capcană
de Roman Munteanu
Pot zbura peste limita focului... coexist cu fiecare cuant dintr-un pahar cu vin... pietrele, una după alta, se transforma în apă așa cum orice căldură a aerului devine culoare, așa cum orice căldură...
Cele trei morți
de Covaci Oana Maria
Prima moarte ar veni obraznică și mi s-ar cuibări în cămașă un monstru cornut care-mi înțeapă coastele cu coada sulițată și singură cu coastele pe dinafară i-aș face morții respirație artificială...
N-am fost când s-a împărțit timpul la doi
de Maria Elena Chindea
între banal și iluzie se joacă șotronul vieților împrumutate dobânzile-s uriașe ni se spunea arterele pe care năvăleau tropăitoare gâlcevile sângelui plăteau cinstit vămi la fiecare bifurcație a...
Pirueta
de Ruben Bucoiu
moartea făcea piruete pe balustradă eu îmi țineam respirația – ținut în brațe de balansoar – și-mi tremura sufletul ori de câte ori părea că-și pierde echilibrul când se-nclina spre stânga ploua mai...
Rimus remedium
de Maria Elena Chindea
un licurici menestrel cântă entuziast pe corzi de lună v-ați pierdut inutil trupurile în tranșeele zilelor dacă n-ați lăsat câte un cal troian în irisul fiecărei celule pentru conformitate exersez...
sunt cavalerul nimicului
de Tudor Gheorghe Calotescu
chiar nu am nimic eroic de povestit lumii sunt banalul banalitãţii un fel de soldat care sapã tranşee în calea avioanelor desfac de sens ornicul rãsucesc secunda o întorc de o mie de ori în o mie de...