Poezie
Rimus remedium
nu mai întreba - țipă
1 min lectură·
Mediu
un licurici menestrel
cântă entuziast pe corzi de lună
v-ați pierdut inutil trupurile în tranșeele zilelor
dacă n-ați lăsat câte un cal troian
în irisul fiecărei celule
pentru conformitate
exersez săritura rebelului cronic
soclurile vieților anorexice se prăbușesc sub respirația mea
descuamate de memorii perisabile brațele ating orizontul
cu smerenia învățăcelului
linia dreaptă spre tine
iubite
are bolte de întuneric rumegate ușor
pe îndelete
devin păsări măiestre
înainte de-a mușca din litere aruncă-te în tine însuți
poete
fără parașuta banalului
botezat în fluid de novă îi vei afla cuvântului
(universul tău locuibil)
toate ingredientele tainice
văzduhurile împănate de iarba viselor
mătănii
atârnate la gâtul poemelor
miros a smirnă
când îmi număr cicatricile violete din materie
și reînvăț să pășesc fără să mă clatin
pe neființa mea
clepsidrele împădurite de revelații atât de argintii
îi fură lunii pe nesimțite
vederile în infraroșu
înainte de-a mă drapa în misterele epidermei
întreb pământul
cărei legi îi supune vibrația
pentru a-i găsi cifra octanică perfectă
ce sonet perfect se altoiește pe vigoarea primului țipăt
001789
0