Tatiana Prohnițchi

Verificat

@tatiana-prohnitchi

Sadaclia

„A greși este omenește, dar te face să devii divin.”

M-am născut în satul Sadaclia, sat ce m-a marcat prin frumusețea și liniștea din jur. Cred că mi-ar fi greu să mă despart de el totalmente. Aici, zace un Suflet ce nu il pot părăsi...E totul pentru mine, chiar dacă fizic nu imi mai aparține, îi simt pur și simplu…

Texte

Urmăritori

Urmărește

Aprecieri

108

Vizite

Cronologie

4 texte

Clandestină în gânduri...

De îmbunătățit

Tatiana Prohnițchi•Poezie•#urban•12 mar. 2010

Clandestină în gânduri... Risipire, măgulire, umilire, Caldarâm și lâncezime Curcubeu scăldat în sânge. Fața-ți arde și se stinge! Epopeice copile Printre severe armuri, Se tractează în

De îmbunătățit

Non libertas

De îmbunătățit

Tatiana Prohnițchi•Poezie•31 ian. 2010

Un pas...nu, doi, ba trei... Să fac, să nu fac, voi face. Întrebări, corectări, sfidări, Tălpi exacerbate în ace. Licăriri de speranțe, mișună Pe clandestine zăbrele, Cuvinte neclare,

De îmbunătățit

Caii viselor mele

De îmbunătățit

Tatiana Prohnițchi•Poezie•20 ian. 2010

Undeva, departe, se zăresc Săruturi de umbre pierdute, Deșert, pietre, aidoma sufletului pustiu. Lumânări stinse, suflete mute, Spini, gropi, tăciuni... nu mai știu... Își au emergența pe

De îmbunătățit

Nedumerire

De îmbunătățit

Tatiana Prohnițchi•Poezie•12 ian. 2010

Ce fac...Ce gândesc... E numai datorită că trăiesc, O viață fără fericire... Decât lacrimi fără-ncetinire. Neantul mă cheamă-n depărtare... Și mă duce spre abis, Eu-le, unde tu ești

De îmbunătățit