Poezie
Nedumerire
1 min lectură·
Mediu
Ce fac...Ce gândesc...
E numai datorită că trăiesc,
O viață fără fericire...
Decât lacrimi fără-ncetinire.
Neantul mă cheamă-n depărtare...
Și mă duce spre abis,
Eu-le, unde tu ești oare?!
Retrăind un sumbru vis.
Chipul Maicii se ivește-n depărtare...
Îl privesc făr\' de luare-aminte,
Un sentiment ce vină n-are,
Meditații: sicriu, țărână, oseminte...
Durere, anihilare, antipatie...
Viață! Nimeni nu te știe!
Te joci cu noi de-a teatrul,
Păpușa suntem noi, și nimeni altul!
Vei rămâne vise urât, și câteodată împlinit,
La tot ce simt, la tot ce iubesc.
O suplinire de neant,
E tot ce îmi doresc!
00961
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tatiana Prohnițchi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Tatiana Prohnițchi. “Nedumerire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tatiana-prohnitchi/poezie/13923462/nedumerireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.