"Rana care respiră" – 20159 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
DTDarjan Tanta
Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.
75 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
SDslavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
Catalin Oprea
nascut in Bucuresti, initial am pendulat intre cele 2 bunici ale mele, foarte simpatice in felul lor, una in Bucuresti, cealalta in Brasov, dupa care am urmat scoala 56, liceul mihai viteazul (cu accent pe l final), facultatea de automatica si chiar un master in afaceri comerciale. scriu poezii din clasa a patra. am scris poezii in principal din nevoia de a-mi potoli sentimentele de nebunie in dragoste, ratacirile, patimile.. poezia a fost pentru mine o cura, o dezintoxicare.. o rana sangeranda.
1 poezii, 0 proze
DDDarie Ducan
Data și locul nașterii: 10 mai 1988, Târnăveni. -Cărți publicate până în prezent: 1.Funingine pe rană(2003) Editura Tipomur, poezii 2.Zeii de carton (2004) Editura Tipomur, poezii 3.Trilogia lapidară (2004) Editura Ansid, poem în trei părți 4.Acordorul de tărgi(2005)Editura Ansid, poezii 5. Lungi plantații de singular(2007) Editura Nico, poezii. 6. 50 Sonete (2007) Editura Nico,sonete,Vol.I 7. 50 Sonete (2007) Editura Nico,sonete,Vol.II 8. 50 Sonete (2007) Editura Nico,sonete,Vol.III 9. Dreptunghiul leproșilor (2008) Editura Nico, teatru 10. Cartea dintre doi tâlhari(2008) Editura Nico, poezii 11. Prerogativele lui Dumnezeu(2010) Editura Nico, teatru 12. Aprilie aseptic(2010) Editura Nico, poezii Dramaturgie: Dopul de plută Dreptunghiul leproșilor Fragmentarium Orbul îndrăgostit Camere aerisite de moarte A primit aproximativ 40 de premii literare pentru poezie, proză, eseu, recitare, precum și premii pentru volumele publicate ,printre care: 1. Premiul pentru debut de excepție la...
86 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
ESErdei Sergiu
Am trecut prin focul mocnit al infernului, prin povara indelungata a agoniei si suferinta necrutatoare care cu cruzime si-a infipt pumnalul in inima mea. In aceste poezii mi-am deschis sufletul au reusit sa aduca lumina si caldura in viata mea inconjurata de intuneric si clipe reci. In privinta talentului meu consider ca sunt o piatra neslefuita, nu ma pretind un poet, mai degraba un muritor de rand care vrea sa traga un semnal de alarma privind lumea perversa, insensibila, egoista, superficiala si sadica in care traim. Dupa cum afirma demult apusul mentor "Friedrich Nietzsche":"Nu exista bine si rau, adevarat si fals... iubire si ura ci doar reactii si contrareactii la nevoile personale". Personajul meu se identifica cu societatea actuala, dar totusi sunt in contrast cu ea fiindca m-am nascut in epoca gresita.
16 poezii, 0 proze
iulian
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! Cred ca o sa va placa...
19 poezii, 0 proze
MRmoisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...
1 poezii, 0 proze
ARAyn Rand
Ayn Rand (născută Alissa Zinovievna Rosenbaum 2 februarie 1905, Petersburg, Rusia, d. 6 martie 1982, New York), a devenit celebră datorită filozofiei creată de ea, numită Obiectivism și pentru romanele sale We the Living, Anthem, The Fountainhead și Atlas Shrugged Familia ei locuia într-un apartament spațios și confortabil deasupra unei farmacii deținute de tatăl ei. Din primii ani de viață, Ayn Rand s-a simțit departe de atmosfera închistată din Rusia, visând la poveștile pe care le citea în revistele străine. La vârsta de nouă ani a luat decizia de a deveni scriitoare. În adolescență a descoperit lucrările marilor scriitori romantici, precum Victor Hugo și Edmond Rostand. Dar, pe măsură ce propria-i viziune cu privire la potențialul uman evolua, orizonturile sociale ale posibilităților umane se restrângeau. În februarie 1917 a fost martora primelor schimburi de foc din Revoluția Rusă. Curând, un grup de comuniști a naționalizat farmacia tatălui ei. Aproape peste noapte, familia lui...
1 poezii, 0 proze
Rana care respiră
de Djamal Mahmoud
Palmyra nu e femeie din carne și oase, e o rană care respiră, țesătură de trupuri rupte ce refuză moartea. Zenobia — față cioplită-n piatră. palma ta apasă cerul. în ochii tăi rădăcinile își caută...
Cartea
de Cezar C. Viziniuck
Cartea nu începe pe hârtie. Începe într-un gol care respiră. Un spațiu fără nume în care mâna tremură înainte de a ști că va deveni semn. Cartea nu se lasă privită. Ea te privește prima. Îți măsoară...
Poem al nimicului pur
de Cezar C. Viziniuck
Tu și eu — doi muguri uscați pe o ramură care n-a mai visat primăvara. Nu ne-am atins niciodată decât prin lipsa unei mâini întinse, prin golul dintre două respirații care nu se vor numi niciodată...
Ciclopii
de Cezar C. Viziniuck
Îți las în aer amprenta unui gest ca și cum pielea ta ar fi o hartă încă nescrisă, iar degetul meu – o cometă ce-și caută orbita printre marginile gurii tale. Nu desenez, ci inventez: o deschidere...
Amintiri în ruină
de Mariana Cardas
Nu rămăseseră decât niște pilaștri susținând imense arcade. Nu rămăsese decât umbra exorcizată, nimic decât rana pietrelor care se deschidea spre putreziciunea întunericului. Treptele castelului nu...
Noaptea care respiră
de Cezar C. Viziniuck
Dacă îl citești cu ochii deschiși, poemul devine noapte. Dacă îl citești cu ochii ușor obosiți, își pune pe umeri o mantie de frig care nu știe să se topească. Începe aici: un om singur într-o tăcere...
Tăcerea care învață să muște
de Cezar C. Viziniuck
Am descoperit că frica nu intră pe ușă, ci se strecoară prin pauze. Are forma a două zile fără nume, a unui telefon care nu mai știe să fie cald. Am devenit frigul care își pune haina de om....
Coloana 5 – Povestea care nu vrea să tacă
de ovidiu cristian dinica
Coloana 5 – Povestea care nu vrea să tacă Rahova, ora 22:43. Blocul 17B părea adormit, dar înăuntru, ceva respira. Liniștea era spartă doar de bâzâitul obosit al neonului de pe hol, ca o inimă care...
În pieptul meu, rana se deschide din nou
de Giorgios Seferis
În pieptul meu, rana se deschide din nou când stelele coboară și îmi devin familie când liniștea cade sub urmele oamenilor. Aceste pietre se scufundă în timp, cât de departe mă vor trage cu ele?...
pânza freatică a zilei dintâi
de Ela Victoria Luca
respirația mea odihnește nisipurile, darius, cele scurse din pumnii tăi, amestecându-se-n septembrie cu apele mestecenilor. știi, fiecare drum al tău e o elocvență a tăcerii, fiecare pas al tău...