Erdei Sergiu

Din grădina unui paradis al iubirilor nevinovate Memoria apelor cântă imnul speranțelor sfâșiate, Vânturi tăcute deschid porțile unui suflet îngreunat De lumina ce s-a ridicat, de întunericul ce

Iubire, tu nu simți suficient pentru mine Încât lacrimile mele să conteze pentru tine. Mereu disprețuiai momentele pline de durere Deși simțeai că sunt cea mai de preț avere. Iubire, tu îmi

Suflet frânt cu blândețe, răpus de vanitate, Ce se află prizonier în apogeul decăderii Din grațiile unei iubiri curate, mereu furate Þinut neputincios, sub lacătul tăcerii. Pasiuni mistuitoare,

Noapte agitată ce adăpostește Clipe lungi și reci, de neuitat. Mă surprinde însingurat și detașat De această lume rea, de neiertat. Privind pasiv intențiile crude Ce se-ascund parșiv, in

Înger Alb/Negru copleșit de gânduri grele Ce se-avântă grațios, într-un loc pustiu. Pierdut, visează la clipe dulci, dar efemere Ce-au fost cândva, într-un ceas tarziu... Deși, înveninat de o

Nici o scăpare Un suflet, un destin, Într-un mare chin O decepție, o durere, Singura mea avere! O speranța, o minune În inima mea apune. O rază de lumină Pierdută fără urmă. O șansă în

O lacrimă O lacrimă amară și rătăcită se prelinge ușor Ca să-mi mângâie obrazul, ce suferă de atâta dor De un dor nebun, ce se năpustește asupra mea, Devorând într-un ritm frenetic, toată

Aproape de tine... Când nici lacrimile nu mai au puterea De a-mi spăla tristețea apăsătoare, Doar speranța îmi mai oferă mângâiere și alinare. Noapte de noapte visez să fi aproape de

Iubire, tu nu simți suficient pentru mine Încât lacrimile mele să conteze pentru tine. Mereu disprețuiai momentele pline de durere Deși simțeai că sunt cea mai de preț avere. Iubire, tu îmi

Tot ce-am vrut! Of, iubita mea, chiar nu vezi că te iubesc? Tot ce-ai vrut din lumea asta, Am fost dispus să-ți dăruiesc. Iar eu tot ce vreau in viața asta, E să încerc să te

Vremuri ce-au trecut Îmi aduci aminte de acele vremuri, ce-au trecut În care eu te urmăream, fără să mă vezi. Cu atâta lume-n jur, și totuși eram atât de singur, Căci îmi lipseai, doar tu

Mi-e dor Încerc să uit că ești departe, că tu nu ești lângă mine, Dar eu, totuși îmi aduc aminte, că mi-e dor de tine. Te simt și-n visele amare, unde ești mereu rătăcitoare, Asemenea unui

Un Înger... Zilele trec greu fără tine, căci tu nu ești lângă mine, O privire lungă și îndurerată arunc asupra pozei tale Sufletul mi se zbate intre extaz și agonie Eu te chem cu

O ultimă dorință Eu stau într-un colț rece si inert O ultimă scrisoare-ți scriu, În care sufletul meu plânge Cu suspine adânci și cu lacrimi grele, Ca să spele chipul trist, al speranței