Poezie
Viziune
1 min lectură·
Mediu
Noapte agitată ce adăpostește
Clipe lungi și reci, de neuitat.
Mă surprinde însingurat și detașat
De această lume rea, de neiertat.
Privind pasiv intențiile crude
Ce se-ascund parșiv, in ființe brute.
Ele așteaptă calm să răbufnească
Asupra unui destin, cu un chip divin.
O viziune stranie îmi înrobește
Ochiul minții, ce a fost hipnotizat
De niște șoapte ușoare, care se strecoară
Prin gălăgia grea și infernală.
Prezența unei ființe pale și senine
Mă ispitește clar cu ale ei gesturi divine.
Care mă trezesc, dintr-un somn letargic
În care mă afundam prin uitarea de sine.
Zăresc un Înger înconjurat de demoni
Ce cu inocența îmi aruncă o privire caldă,
Dar nimic nu e real, totul e o iluzie
Într-o atmosferă gravă și morbidă.
002.013
0