Poezie

Poem al nimicului pur

1 min lectură·6 iunie 2025

Mediu

Tu și eu —

doi muguri uscați pe o ramură care n-a mai visat primăvara.

Nu ne-am atins niciodată

decât prin lipsa unei mâini întinse,

prin golul dintre două respirații

care nu se vor numi niciodată sărut.

Singurătățile noastre

s-au îmbrățișat din întâmplare

într-un spațiu

unde cuvintele mor

înainte să fie rostite.

Și-n fiecare dimineață

înfrângerea are gust de pâine veche

și cafea amară —

o sărbătoare a absenței.

Dar uite,

chiar și nimicul

poate naște un vers,

ca o rană

care nu sângerează,

dar doare.

Și totul încape aici.

Între un tu

și un eu

care n-au fost niciodată „noi”.

00743

Cezar C. Viziniuck. “Poem al nimicului pur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14190709/poem-al-nimicului-pur

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.