"Raigor" – 753 rezultate
0.01 secundeMeilisearchRazvan Constantin
12 poezii, 0 proze
Joăo Cabral de Melo Neto
Joăo Cabral de Melo Neto (9 de janeiro de 1920, Recife – 9 de outubro de 1999, Rio de Janeiro) foi um poeta e diplomata brasileiro. Sua obra poética, caracterizada pelo rigor estético, com poemas avessos a confessionalismos e marcados pelo uso de rimas toantes, inaugurou uma nova forma de fazer poesia no Brasil. Irmăo do historiador Evaldo Cabral de Melo e primo do poeta Manuel Bandeira e do sociólogo Gilberto Freyre, Joăo Cabral foi amigo do pintor Juan Miró e do poeta Joan Brossa. Membro da Academia Pernambucana de Letras e da Academia Brasileira de Letras, foi agraciado com vários prêmios literários. Quando morreu, em 1999, especulava-se que era um forte candidato ao Prêmio Nobel de Literatura. Sobre sua obra Quando o leitor é confrontado com a poesia de Cabral percebe-se, a princípio, de um certo número de algumas dualidades antitéticas, por vezes obsessivas. Entre espaço e tempo, entre o dentro e o fora, entre o maciço e o năo-maciço... Entre o masculino e o feminino, entre o...
5 poezii, 0 proze
Vahé Godel
O îmbinare de Orient și Occident, de reflexivitate și sensualism, de musturi și rigori, imprimă versurilor lui Vahé Godel, poet de origine armeană, născut în 1931, la Geneva, o vehemență specifică, nu fără asociaționisme frapante, după cum reminiscențe ale unui suprarealism supus la nesfârșite filtrări, fracturi, probe de foc, avertismente și provocări decroșează mai la tot pasul niște nervi de legătură între fantezie și realtiatea imediată. A tradus din poeți armeni și a făcut adaptări din lirica românească (bunăoară din poemele lui Gellu Naum). Colaborator al multor reviste din Franța, Belgia, Germania, Elveți, România și Armenia. A participat la alcătuirea antologiei „Masa tăcerii” (Simpozion de metafore la Brâncuși) cu poemul „A l'aube” (extras din Cinci poeți romanzi, ant., traducere, prefață și note de Ion Caraion, Editura Albatros, 1972, col. Cele mai frumoase poezii) Bibliografie (în franceză) Signes particuliers, 1969 Cendres brûlantes, récit,1970 L'oeil étant la...
2 poezii, 0 proze
Giacomo Leopardi
Giacomo Leopardi nasce a Recanati nel 1798, dal conte Monaldo e Adelaide Antici. Nel 1803 l’amministrazione dei beni familiari è tolta al padre, che si ritira quindi in una velleitaria attività di letterato dilettante, e passa nelle mani della madre. L’atmosfera di casa Leopardi non è felice ed è caratterizzata dall’indole della madre, severa, bigotta e povera d’affetti. Il giovane Giacomo inizia nel 1807 gli studi con i fratelli Carlo e Paolina, inizia a comporre piccoli componimenti poetici e cerca un proprio spazio autonomo all’interno di un’educazione di chiaro stampo controriformistico. Tra il 1813 e il 1816 inizia da solo lo studio del greco; si dedica a ricerche erudite e a varie indagini filologiche sorprendentemente rigorose e precise. Politicamente sposa le idee ultralegittimiste del padre. Nel 1817 pubblica sullo «Spettatore» l’Inno a Nettuno, fingendo trattarsi della traduzione di un originale greco, e due odi apocrife in greco, presentate come autentiche. Inizia la sua...
26 poezii, 0 proze
Efraín Bartolomé
Biografía Efraín Bartolomé nació en Ocosingo, Chiapas, en 1950. Hizo estudios de psicología y actualmente ejerce la psicoterapia como una forma de práctica poética, ya que, como él mismo afirma, su vida ha sido puesta, por vocación y elección, al servicio de la poesía. En otras palabras, ha asumido el oficio poético como un sacerdocio. En su obra se reconoce un rigor que es poco frecuente en la lírica mexicana, así como la revaloración del sentimiento: la poesía es el vehículo de las emociones, y lo que no es emoción y, más aún, conmoción, no vale la pena trasladarlo al verso. Entre los últimos meses de 1990 y los primeros seis de 1995, es decir en menos de un lustro completo, Efraín Bartolomé publicó nueve títulos de poesía en los cuales se hallan plaquettes, libros individuales y la reunión, en un solo volumen, de sus primeros cuatro poemarios. En estricto orden cronológico, entre octubre de 1990 y julio de ·1995 vieron la luz: la edición aumentada y definitiva de Ojo de jaguar...
3 poezii, 0 proze
Italo Svevo
Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...
1 poezii, 0 proze
Florica Mitroi
Florica Mitroi (15 februarie 1944, Giurgița, județul Dolj - 14 mai 2002, București) este o poetă. Este fiica Mariei (născută Doancă) și a lui Ion Mitroi, proprietar de moară. A absolvit în 1962 Liceul „Vasile Roaită\" din Râmnicu Vâlcea. În 1962 și 1963 a urmat cursuri de drept în cadrul Universității din București. Debutează în „Luceafărul\" (1966), iar editorial, cu volumul Rugăciune către Efemera (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de Diapazon (1973) și între cer și pământ (1976; Premiul Asociației Scriitorilor din București), în anii \'80 emigrează, plecând mai întâi în Israel, iar mai târziu în Canada. Mitroi a atras atenția criticii literare încă de la primele versuri. Dacă în cazul altor confrați opiniile erau controversate, în ceea ce o privește se poate vorbi despre o unitate a punctelor de vedere. Toți comentatorii au remarcat tensiunea emoțională și forța liricii sale, dar au subliniat totodată imperioasa necesitate a autocontrolului, a impunerii unei rigori...
1 poezii, 0 proze
Raigor
de Dana Banu
Raigor este un cal negru abraș Bătrânul de la Far mi l-a adus la poartă într-o seară cu lună rotundă când bate pendulul a distanță și drum trec împreună cu el prin subteranele pământurilor...
primăvară la castel
de Dana Banu
vine o vreme când la castel ferestrele se deschid atunci o primăvară tânără își cântă iedera prin strălucirea zilei bufonul face tumbe într-un glob de sticlă cu ape trandafirii elian privește peste...
Iann
de Dana Banu
eu ziceam că era un semn alb desenat de mine pe fugă umbrei lui crescând abrupt printre ierburi uscate îi căutau cu toții multe și inutile răspunsuri pe vremea când toamna călătorea prin lumea...
o întâmplare de la celălalt capăt al lumii
de Dana Banu
era toamnă și munții aproape tu mă priveai ca de obicei cu aceeași curiozitate de bărbat mirosind a praf și a drumuri străbătute îndelung în căutarea mea nu-mi mai era teamă și nu-mi mai era frig...
Rigor Mortis
de Chiriac Eduard
Acum cand ea vine cu pasi inceti si siguri O astept sa vina, sa ramanem amandoi si singuri Ea nu vrea ca sa ma piarda, se hraneste necontenit Din a mea licarire de viata, ramas ruinat si pustiit....
rigor mortis
de Vasile Munteanu
a scrie frumos a scrie frumos reprezintă ipocrizie mi-e dor de preistoricul scrisului meu când încă o altă mână nu îmi dresase încheietura să maimuțărească adevărul nimeni nu știe de ce se scrie de...
Rigor mortis
de Fluerașu Petre
încremenim tăcut purificând pentru ultima oară aerul cerul se prăvălește spumegând deasupra noastră pescărușii ne cheamă trimițându-ne sânge din înalt o ultimă infuzie cu nemărginire să pășim spre...
Rigor mortis
de Mihai Gurta
Pletele curgeau șuvoi Lacrimile se prelingeau, Ploile suspinau, Aleile dormitau. Mâna ta mi se alătura, Obrazul se lipea, Pletele îmi întunecau privirea - O privire și-așa tulbure. Era liniște....
rigor mortis
de Laura Danaila
viața se refugiază în vene. dar acolo e prea întuneric. până la urmă, neputincioasă, se scurge prin aorta fisurată de prea multă trăire. să nu mă uiți, să nu mă plângi, voi face poc și gata. viața e...
Rigor Mortis
de Iulia Ardelean
Aveai în după-amiaza aceea un zâmbet abrupt și o privire tare ascuțită. Mi-ai spintecat sufletul cu ele și mi-ai lăsat toate gândurile să curgă prin tăietura aceea dezordonată. Unul câte unul, s-au...
Rigori procedurale
de Ioan Grigoraș
- Două pahare de cristal bătute cu smaralde, Pline cu foc, anxietăți... o să găsesc curajul, Să le golesc încet, zâmbind, când zilele mai calde O să revină,-ntr-un târziu, apoi îmi fac bagajul Și o...
rigorile
de Florentin Cristian
Era cam arțăgoasă Șu copiilor ne era frică de ea Cu acul mare, misterios la vedere Abia după ce s-a pensionat Unii îi sint lipsa Cei cărora le place educația cu frica Să aibă un copil transparent...
Fără rigori inutile
de Stanica Ilie Viorel
situația cere o schimbare din profunzimea spiralelor nedefinite pe sub sălcii albastre deocheate lin apele culeg timpul tăcuți filozofii ascultă romanțele frunzelor căzute am să cer o amânare cât să...
