Poezie

Rigor Mortis

2 min lectură·18 ianuarie 2006

Mediu

Acum cand ea vine cu pasi inceti si siguri

O astept sa vina, sa ramanem amandoi si singuri

Ea nu vrea ca sa ma piarda, se hraneste necontenit

Din a mea licarire de viata, ramas ruinat si pustiit.

Ochii mei tintesc tavanul, parca vine peste mine

Stanga mea apuca Dreapta, rugandu-se pentru mine

Lacrimile cada si se preling incet, de parca nu ar vrea sa curga

Buzele inclestate, nu au puterea sa-mi vorbeasca, sa-mi spuna

Dintii, scrasnitori, imi canta cu putere si asurzitor

Mintea-mi se gandeste la un gand de muritor

Picioarele-mi tremura, de parca ar vrea sa apere

Dar neputincioase, renunta negasind scapare

Ochii mei inceteaza sa mai tinteasca ceea ce nu vad

Stanga mea renunta sa mai atinga Dreapta, blestemandu-ma

Lacrimile curg prea tare, si ma fac sa nu mai vad

Buzele se deschid, si-mi horcaie blasfemator, spurcandu-ma

Dintii imi canta anevoie, parca sacrul recviem

Mintea mea imi spera la atunci cand inviem

Picioarele imi tremura din ce in ce mai mult

Dar parca toate se aud din ce in ce mai mut

Acum cand ea vine cu pasi inceti si siguri

A venit, lasandu-mi trupul singur

Ochii mi-au ramas nestralucitori si moi

Mintea-mi s-a oprit si-am inceput sa mor

001.443

Chiriac Eduard. “Rigor Mortis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/chiriac-eduard/poezie/161151/rigor-mortis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.