Chiriac Eduard

S-au spart luminile Reflectate de ape Cioburi sclipesc In lumina. Structura suprapusa În planuri Natura e supusă Glăscior lin Adus într-un ulcior Plin Mi se pare Ca

No name Nopți târzii cu gânduri spre tine Zile azurii cu iubirea către tine Și de mii de ani parcă ne iubim Și la fiecare despărțire murim Și totuși înviem în nemurire În dimineți

Lumina din lumină nu ajunge și suspină Căci întunericul e gros, și nimeni nu alină Pe cei ce-s vii și muritori ce-așteaptă rece Ceea ce vine și nu poa` să plece... Lumina din lumină nu apucă să

Din pamant si pietre scumpe Ies priviri ce nu se-ascunde Ies naluci si umbre Ies si ingerii sa umble Din ceata deasa si-ngrozitoare Ies creaturi cu aripioare Ochi divini ce curg in stele Si

Se aude cum cad ingeri si ma-nfior Se simte freamatul mortii ce ne-nchide ochii Si-atunci se scurg secunde si ma dor Si-mi pierd puterea in puterea noptii Si-mi cresc furnicaturi, le simt si

Și morți și jale, îmi plânge sufletul, mă doare Și vii, și-amare-mi sunt lacrimile, și-mi moare Și tu știi, și vrei să mor de dor și jale Și crunți, și punți, să știi că n-ai scăpare Te voi

Prin al marii val frenetic Atunci cand marea uda pamantul Trece-un razboinic de lumina ce nimiceste raul fara mila. Prin al marii val intunecat Atunci cand Soarele Rasare din mare Trece