Poezie

Si morti si jale

2 min lectură·14 iulie 2007

Mediu

Și morți și jale, îmi plânge sufletul, mă doare

Și vii, și-amare-mi sunt lacrimile, și-mi moare

Și tu știi, și vrei să mor de dor și jale

Și crunți, și punți, să știi că n-ai scăpare

Te voi urmări, te voi istovi, plin de boli și jale

Te urmăresc, te istovesc, de-atâtea nopți amare

Nu te mai iubesc, și știi că te doare

Nu te mai doresc, și știu că asta doare

Și cimitire, și pietre de mormânt

Asemenea visuri, prin gând, și oripilant avânt

E vânt aspru și rece, în inima mea nu mai ai ce trece

E suflul imploziei mele, și regenerări, și-mi merge

Și zeii se uită la mine, cum urăsc cu atâta ardoare

Și zeii plâng, căci nu cer îndurare

Și lacrimile lor cad ușor și mă nimeresc

Crezând că n-o să mă doară mă fac să iubesc

Și zeii îmi arată o fată, frumoasă la chip și înfățișare

Și mă gândesc la îmbrățișare, și-ii văd sufletul pur

Suflet fără cusur, și lumina mă străpunge și mor

Ca să renasc, să zbor, și zeii îmi surâd angelic

Și mina-i feeric, îmi cupride sufletul ca-ntr-o prinsoare

Ca-ntr-o zarvă iubitoare, și iubesc și sunt iubit

De mirifica înfățișare, datorită zeilor îndurare

Și-am primit eliberare, de ură, de moarte, și chiar de Soare

Și iubesc, cum n-am mai iubit, și n-am să mai iubesc, sub acest Soare.

001.766

Chiriac Eduard. “Si morti si jale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/chiriac-eduard/poezie/1735956/si-morti-si-jale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.