Brusc am gasit in palma un ciob!
Soarele se juca cu el,
Imagini noi si vechi se amestecau...
Eu cel de atunci,
Eu cel de acum:
Vechi prieteni cu numitor comun!
Am strans pumnul curios
Sărutul pierdut nu demult peste buzele tale
Aflat-ai că doare și că de fapt e amar,
Inima-ți plânge și mintea-ți te mustră.
Îți pare rău c-ai iubit iar?
Plimbarea de seară cu mâna-ți în
Primăvara asta timpurie mă enervează!
Mă doare capul și celulele încep să se desmorțească.
Ãsta e un semn rău, curând vor începe să strige mai tare după tine
Suflet cald. Vin roșu, gros în pahar
În dimineața asta, am deschis geamul
ciripitul vrăbiilor fără de somn m-a trezit devreme.
Am tras adânc aer în piept și am simțit din nou
Aroma-ți dulce amăruie cum mă-ngenunche.
Umbra Lunii
Diminețile încep să devină triste,
Iar serile ne prefacem că le petrecem împreună.
Nu ne mai bucurăm de Lună si nici de stele,
Iar drumul este o necunoscută.
Vorbim despre noi și privim peste
Te-aș săruta de mii de ori,
Aș face noaptea să dispară,
Păduri de fagi eu aș sădi
La umbra lor se ne privim.
Aș duce râul după tine
Cu el veni-vor mii de fluturi.
În diminețile senine
Cu
Deschizând ușa în zori
Obrazu-mi s-a cutremurat și de durere am căzut.
La tălpile tale mă rugam să mai stai,
Să-mi mai dai să sorb din nectarul zeilor…
Privind peste mine, către părul de-acum
Am deschis ochii în dimineața aceea de toamnă târzie pierdută în mijlocul unui Decembrie depersonalizat de lipsa zăpezii și prezența agresivă a aglomerației…
N-aș fi zis atunci că Soarele nu va
Deunazi zdranganitul unui geam lasat in voia vantului m-a facut sa tresar din visul in care cazusem.
Mi-a luat ceva timp pana am gasit ceva de care sa ma agat, o idee, un gand, dar in final am
Deschid geamul din nou!
Ma bate cerul pe obraz
Si sangerez de atata raze ce-mi trec prin obrazul de-acum brazdat.
Te-am zarit dincolo de aleea stiuta
Dar n-am putut sa te srtig,
As fi stricta
A sunat cineva!
Ce bine! De mult nu mai simtisem
Fiorul acela ciudat...
Alerg disperat si...
Si zgomot de geamuri sfaramate
De un vant rebel, hoinar,
In urechi imi rasar.
Las usa
Din nou ma trezesc! Si din nou pe drumul asta!
Oare de ce nu mai gasesc iesirea aceea? Imi aduc aminte foarte clar: printre acesti doi stejari era un spatiu. Mic ce-i drept, de-abia ma strecuram si
