Primavara

Primăvara asta timpurie mă enervează! Mă doare capul și celulele încep să se desmorțească. Ãsta e un semn rău, curând vor începe să strige mai tare după tine Suflet cald. Vin roșu, gros în pahar cu pereții subțiri la ceas de seară O să beau, o să bei, pentru noi, despre noi… Incep ghioceii să iasă, semn ca primăvara e aici. Metabolismul e păcălit de mult și am nevoie de alimente noi Nu-mi ajunge doar obișnuința, același surâs și aceeași mângâiere. Primăvara asta vreau pur și simplu mai mult. Ce frumos miroase pe stradă: praf de oraș obosit amestecat cu Umezeala de ploaie calda… Pofta de afară crește în fiecare zi, Mă liniștesc doar cu metafore pierdute pe-asfalt și Cerul dăruindu-mi Luna, mai clar mă îmbie parcă să plec. Primăvara asta e fermecată, aș plânge de bucurie, Dar tristețea se exprimă la fel și atunci, Pun laolaltă petala de ghiocel, cu puful nou al aripii de porumbel, Adaug mirosul ăsta amețitor si albastrul de Sus, Le fac pachet și le ghemui lângă sânul tău: explozie de viață, liniște și plăcere. Multumesc Primavara! Multumesc tie!