Fără rigori inutile

situația cere o schimbare din profunzimea spiralelor nedefinite pe sub sălcii albastre deocheate lin apele culeg timpul tăcuți filozofii ascultă romanțele frunzelor căzute am să cer o amânare cât să desprind o amintire din cutiuța muzicală tu ai să-mi plâgi pe umăr de dorul umbrelor ce ne mângâiau iubirea acolo sub sălciile verzi te întorceam pe-o față și pe alta căutându-te atunci spirala se năștea natural filozofii îi citeam nimic profund doar natural te sun de la un telefon public îmi raspunzi ascult într-un mod natural părerea ta despre clădirile ce stau să cadă o umbra stă în coconul său luminic o umbră am devenit și eu mă subțiez mă risipesc dispar învăluit de dulcea îmbrățișare a nopții- mama umbrelor dintâi alo!alo!...mai ești!?