"Poetul din urmă" – 20030 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
poetul-si-portretul
poetul florian silisteanu si portretul sfintei distanțe
de florian stoian -silișteanu
MCMihail Crama
(pseudonimul lui Eugen Enăchescu Pasad) s-a născut la 01 ianuarie 1923 s-a stins din viață la data de 16 aprilie 1994 Mihail Crama (1923-1994) este cunoscutul premiant al Fundatiilor Regale (Decor penitent, 1947) si al Academiei Romane, Premiul Mihai Eminescu pentru antologia Imparatia de seara, 1979, care include volumele de versuri aparute anterior: Decor penitent, 1947, Dincolo de cuvinte, 1967, Determinari, 1970, Codice, 1974, Ianuarii, 1976 si ciclul inedit Decor penitent II, volum reeditat si in editie bilingva (The realm of dusk, 1984). Publica, de asemenea, volumele de versuri: Trecerea, 1981, Dogma, 1984 (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1985), Intrarea in legenda, 1990. Postum, ii apar volumele Copil la Curtile Romane, in anul 1995, si Cina cea mare, in 1998. Poetul a fost si autor al unor romane de inspiratie autobiografica, Singuratatea din urma, 1986, si Calator spre portile asfintitului, scris intre 8 aprilie 1988 si 4 decembrie 1991, ramas pina astazi...
8 poezii, 0 proze
GVGeorge Voevidca
Poetul și epigramistul George Voevidca s-a născut în anul 1893 pe 9 aprilie în comuna Sinăuții de Jos (jud. Rădăuți), ca fiu al folcloristului muzical Alexandru Voevidca. A studiat la Siret, apoi a urmat liceul la Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1912, iar studiile superioare, litere și filosofie, la Universitatea din Cernăuți. A început să publice poezii în februarie 1913 în „Universul literar”, la care colaborează regulat până la izbucnirea războiului. Tot atunci a publicat epigrame în „Flacăra” semnate Lucifer. Poezii lirice a publicat în câteva reviste din Ardeal, în „Viața nouă”, mutată acum la Suceava, la ziarul clerical „Lumina” (din Caransebeș), la ziarul muncitoresc „Progresul” (din Oravița) și în „Calendarul poporului” pe anii 1916, 1917 și 1918 (de la Suceava). În anul 1919 este remarcat de Nicolae Iorga, care sublinia „… publică versuri de o mare frumusețe – originale și traduceri – scriitorul bucovinean George Voevidca, o speranță a literaturii noastre”. La Roman,...
2 poezii, 0 proze
Motoc Lavinia
Am debutat cu cateva poeme in Ceaiul de la ora cinci, cu ceva ani in urma, insa activez literar abia din 2002, cu ajutorul sitului www.poezie.ro. Am mai publicat poezie si proza in paginile ziarului Ziua literara si in Atheneum. Desi nu am publicat nici un volum, cateva poeme personale sunt incluse intr-una din antologiile colective publicate de comunitatea poezie.ro. Am castigat un premiu I de creatie literara la Bacau. Poezia este pana la urma un fel de ' acasa' pentru cei care nu isi mai gasesc locul. Sau este ceea ce vrea poetul sa fie.
248 poezii, 0 proze
CBConstanța Buzea
S-a născut la 29 martie 1941 în București. A urmat Facultatea de Limba și Literatura română din București (1963-1969). Redactor la revistele Amfiteatru, Viața studențească (din 1973) și România literară (din 1990). În afară de volumele menționate, a mai publicat: “Leac pentru îngeri” (1972), “Poeme” (1977), “Umbră pentru cer” (1981), “Planta memoria” (1985), “Cheia închisă” (1987), “Ultima Thule” (1990), precum și câteva apreciate cărți pentru copii. Premiată de mai multe ori de Uniunea Scriitorilor. Premiul Național “Mihai Eminescu”, în 2001. 1961-1977 - căsătorită cu poetul Adrian Păunescu, cu care are doi copii, Ioana (n.1967) și Andrei Alexandru (n. 1969)
108 poezii, 0 proze
GIgeorge ionita
George Ioniță s-a născut la 13 iulie 1954, în localitatea Bolovani, comuna Cornățelu, din fosta regiune București. După gimnaziul terminat aici, a urmat și absolvit Colegiul Economic “Ion Ghica” din Târgoviște și apoi Facultatea de Filosofie și Jurnalism “Spiru Haret” din București. Prezent cu versuri și proză în diverse reviste, George Ioniță a debutat editorial în anul 2000, cu volumul de poezie Panta Rhei, prefațat de Cezar Ivănescu (Editura Macarie, ISBN 973-9391-31-1). Autorul volumului La Baaad remarca în mod tranșant acolo atât inteligența poezei de notație practicată de poetul debutant, cât și autenticitatea și sinceritatea ei debordantă la nivelul trăirii. Cu o receptare critică pozitivă au urmat, în 2001: Umbre (poezie), Editura Macarie, ISBN 973-8135-69-9; 2003: Prizonierul unei clipe (poezie), Editura Macarie, ISBN 973-626-027-5; 2006: Labirinturi (poezie), Editura Macarie, ISBN 973-626-123-9; 2011: Rănită, umbra mea (poezie), Editura Singur, ISBN 978-606-92452-6-2; 2012:...
203 poezii, 0 proze
Cosmin Pincu
Cosmin Pincu s-a nascut la 18 ianuarie 1975 in Oravita, judetul Caras Severin. In anul 1993 a absolvit Liceul Teoretic general Dragalina din localitate, sectia filologie. A urmat cursurile Facultatii de Jurnalistica si Stiinte Politice Timisoara si a obtinut licenta in Jurnalism si Stiintele Comunicarii. In anul 2001 devine membru al Cenaclului literar Mihai Novac al Casei de Cultura Mihai Eminescu din Oravita, coordonat la acea vreme de poetul Gheorghe Azap. Este castigator al mai multor premii la diverse concursuri nationale si internationale de poezie.
6 poezii, 0 proze
ASAlexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
Ion Chichere
Ion Chichere s-a născut în satul Fizeș, comuna Berzovia (Caraș-Severin). A absolvit liceul teoretic din Gătaia (1973) și a urmat un curs postliceal de telecomunicații (Caransebeș, 1976). Debutează publicistic în 1971 cu poezie in revista “Orizont”, iar debutul editorial are loc în volumul colectiv “Argonauții” (Ed. Facla, 1986). Colaborează la revistele: “Apostrof”, “Arca”, “Contemporanul”, “Contrapunct”, “Convorbiri literare”, “Dacia literară”, “Literatorul”, “Steaua”, “Tribuna”, “Vatra”, “Timpul”, “România literară” etc. Din volumele sale de poezii se pot menționa: “Șansa hârtiei” (Ed. “Semenicul”, Reșița, 1993), “ “Aprilie negru” (Ed. “Hestia”, Timișoara, 1994), “Viziuni” (Ed. “Amarcord”, Timișoara, 1996), “Abisaliile” (Ed. “Marineasa”, Timișoara, 1997), “Orchestra neagră” (Ed. “Vinea”, București, 2001), “Puterea iluziei” (Ed. “Mirton”, Timișoara, 2004). Ultimul volum de poezie este “Transatlanticul și păpădia” (Ed. “Marineasa”, Timișoara, 2004). Poetul a decedat in septembrie 2004.
8 poezii, 0 proze
CICostache Ioanid
1912- Se naște Costachi Ioanide, al patrulea fiu al lui Titus Ioanide și al Ecaterinei Hadgi-Nahdesian. 1923- Liceul internat din Iași, având o natură meditativă, retrasă, bun elev la matematici, româna, franceză, desen. 1928- Părăsește liceul; neânțelegerile din familie îi adâncesc criza sufletească. Se înscrie la Academia de Artă Dramatică. 1929-1934- Absolvă Academia cu notă maximă. Poetul Mihai Codreanu îl recomandă Teatrului Național din Iași. Deschide prima expoziție de sculptură caricaturală, exponatele reprezentând personalități cunoscute din lumea teatrului și a scrisului. 1934-1952- Deschide șapte expoziții de acest gen la Iași și mai apoi la București. 1938- Se mută în capitală. Lucrează sculptură și regie pentru teatrele bucureștene. Ca urmare a unui diagnostic eronat, face peritonită și este internat de urgență la Spitalul Brâncovenesc unde chirurgul șef îi sugerează să se roage înainte de operație.În timpul intervenției chirurgicale, trăiește zguduitoarea experiență a...
21 poezii, 0 proze
GMGabriela Melinescu
Gabriela Melinescu (n. 16 august 1942, București) este o eseistă, poetă, scriitoare și traducătoare română, respectiv suedeză, originară din România, stabilită din 1975 în Suedia prin căsătorie cu suedezul René Coeckelberghs. După ce a absolvit Facultatea de Filologie, a fost redactor la revistele Femeia și Luceafărul. În tinerețe a fost implicată într-o relație sentimentală de lungă durată cu poetul Nichita Stănescu, pe care l-a inspirat în numeroase poezii ale sale. Între 1965 și 1975 a publicat următoarele volume de versuri: 1965 - Ceremonie de iarnă, Editura Pentru Literatură (sau EPL) 1967 - Ființe abstracte, Editura Tineretului 1968 - Înăuntrul Legii , EPL 1970 - O boală de origine divină, Editura Albatros 1972 - Jurăminte de sărăcie, castitate și supunere, Editura Eminescu - câștigătoare a premiului Uniunii Scriitorilor din România 1972 - Murmurul lumii, Editura Albatros 1975 - Împotriva celui iubit, Editura Eminescu A mai publicat un volum de proză, Bobinocarii (EPL, 1969), o...
116 poezii, 0 proze
Poetul din urmă
de Ion C Pena
Pe-aici poetul este rătăcit, Prin hârburi de anafură și besnă, Heralzii în tăcere i-au murit Și plânsu-i-au durerile în glesnă. De vreme îndelungă-i călător – Cu pietrele și roua din grădină, Cu...
Leons Briedis, poetul din teiul dainelor letone
de Paul Gorban
Paul Gorban: Suntem la Festivalul Internațional de Poezie „Grigore Vieru”, ediția a III, 2011, unde ați fost invitat în calitate de poet, dar și de traducător al operei vierene. Dumneavoastră sunteți...
Vântul cu buzunarele sparte
de Grigore Popa
Înainte credeam că poeziile se fac uite-așa: Vine poetul din subsolurile periferiei sa se-ntărească prin cîrciumile din centru, Vine, trage-o dușcă, apasă pe glanda nebuniei Glumește, hohotește,...
masca de inger si masca de drac
de Nicolae Tudor
L-am numit \"varful de lance al generatiei mileniului trei Lui ii place sa-si spuna Gore si trece lin prin mintea cititorilor,\"ca o pastila mentolata ce desfunda plamanii creierilor\" catifelindu-i,...
Comunicat
de todor adrian
eu sunt poetul cel din urma: un indrumator de intentii, o incordare obscena a spiritului virgin, un profanator de catacombe launtrice, un calugar in abstinenta literelor. ma lovesc de instabilitate...
Poemul care se scrie singur
de Daradici Ladislau
Mi-a murit umbra și nu e nimeni să mi-o-îngroape, mi-a murit ploaia și niciun nor nu vrea să-i fie vad de ape; până și moartea mi-a murit, e zare altui răsărit. (Nicolae Băciuț, Moartea morții)...
„Pribeagul călăuzit de Umbră”
de Cornel Galben
Constructorul de lumi Benone Ghenciu, cum îl numește redactorul de carte Ioan Dănilă în postfață, revine în atenția cititorilor după o absență de aproape patru decenii, selecția operată pentru...
Însoțirea din urmă
de George Pașa
Poetul se pierdea în zâmbetul și-n umbletul unei femei. Tu, nu. Doar așa, ca vodă prin lobodă, umbli după urmele de potcoave ale cailor verzi, rămași fără pereții de proiecție. Drept urmare,...
Zidar din buric de țânțar
de Elena Aprozeanu
În timpul din urmă, când ruptus-a-n cot Și-și toarnă devreme amarul „nu pot”, Ce face tot omul? Devine poet Și scrie melodic sau tandru concret, În rimă captivă, perfidă ori fadă Sonete în ritmuri de...