Costache Ioanid

Pe-un pătul de fân și floare, tare greu s-a născut Copilul Soare, tare greu. Dar în casa ta, vecine, n-ai o mână de sulfine, să se nască și la

Și a fost Isus copil... Fără leagăn, fără slavă. Și-n ființa Lui firavă au pătruns fiori de ger. Și a fost Isus copil, ca să aibă toți

O, Tată, ce ești Tu? Cum ești? Și unde? Din stânci în stânci, ca Moise pe Horeb, încerc să urc prin ceața ce Te-ascunde. Și am atâtea, Doamne, să

Frunze, frunze, frunze, sub copacii goi, alergând pe vânturi, putrezind în ploi. Din mirajul vietți astăzi ce-a ramas? Frunze, frunze, frunze,

Din zi în zi mă văd mai mic, mai gol și mai sărac de Tine, cu cît spre Tine mă ridic, cu-atît văd golul meu mai bine. Din zi în zi mă văd mai

Oricine iubește o floare e-aproape de-un sacru mister. Oricine se-oprește-n cărare s-asculte un glas de izvoare e-aproape, aproape de

A căzut o stea, steluță de nea, pe urechea mea, și mi-a povestit, până s-a topit, basmul unui vis, pe care l-am scris, — pentru cei

De Crăciun, sub fulgi zglobii, pe Isus din nou vestindu-L trec pe uliță copii cu colindul. Și din zori până-n apus, pe-o steluță cu

Dacă două mîini rebele nu te-ar ține orb mereu, te-ai opri în clipe grele și privind cu dor la stele, ai vedea că-i scris pe

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfîntă ca pe un cer de cîntec în lumea de dureri. Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncîntă. Și-am întîlnit

Dacă-ntr-o tainică vreme din lut Cineva mă făcu, și dacă sunt om și nu vierme, o, Doamne, așa ai vrut Tu... Dacă am grai și nu muget să spun

A fost cândva un staul... Nu cel din Betleem. O peșteră ciudată, o grotă de blestem. Păstorul fără grijă plecase pe poteci... Dormeau pe

Cât de măreț e Dumnezeu! Văd marea cu talazuri grele, mă-nalț pe munții de bazalt și-mi zboară gândul printre stele, tot mai înalt! Ce împărat

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine, pe când în largul lumii cutreerai semeț pe când, cu lănci și scuturi, cohortele străine te căutau să-ți

Sunt un bulgăr de nimic, sunt un strop de rouă-n soare; dar cu cît mă foc mai mic, cu-atît Tu, cu-atît Tu te vezi mai mare. Dacă-n lume m-ai

Tu ne-ai adus iertarea, Ne-ai dat Salvarea-n dar. Ne-ai scos din închisoarea pacatului murdar. Ne-ai dat o noua fire si un vesmânt

Cînd inima odată de cer îmi va fi plină, în ceasu-acela mare și binecuvîntat, să vie peste mine o rază de lumină și sufletul la Tatăl să urce

Da și nu, nu și da nu se pot înmănunchea. Nu poți fi cum vrei tu: nu poți fi și da și nu! Când iubirea spune: hai! Lenea-ți

E plin de miraje pământul, de patimi ce-atrag în noroi, Mușcăm din păcat tot mai lacomi și tot mai flămânzi și mai goi. Dar sus, la

Cling-cling, clopoței... Zboară îngeri printre miei, îngeri printre miei... De sus, ca un nor, vin oștiri de duh în zbor, vin să

Pe cărările răzlețe dintre zâmbet și suspine, ți se pune o-ntrebare: Pentru cine, spune, pentru cine oare e atâta frumusețe, e atâta