george ionita

Dintre toate frunzele toamnei Aș alege una Să o văd cum se (de)colorează Și vântul o bate Cum ploi de gheață o spală Să mă uit la ea ca într-o oglindă și să-mi zăresc chipul Apoi să o văd

te-am aşteptat să vii întreaga noapte pe-aceeaşi bancă doar de noi ştiută ploua şi vântul mă izbea-ntr-o parte din toamna abia începută dar tu nu ai venit şi-am strâns la piept numai

ai luat cu tine doar amintirile - câte au mai rămas lăsând aici scăunelul cu trei picioare nu îţi va mai fi de folos şi oricum el trebuia să rămână aici apoi ai încuiat încet uşa trăgând

ninge afară și viscolul bate o iarnă se-așterne-ntre noi tu ești undeva departe eu singur aici răsfoind teancuri de albe foi urmele tale s-au șters uitate îmi sunt amintirile nici cuvinte

luați-mă și pe mine cocori să las în urmă această toamnă cu frunze ucise și ploi strivite de geamul pe care iar desenez o inimă doar jumătate chipuri de pe icoane primiți-mi stigătul

dimineața asta iar miroase a nesomn și a zaț de cafea și a fum de țigară mă simt suspendat între noapte și zi între mine și tine timpul aruncă-n noi cu secunde irosindu-ne iar eu îți caut

ninge azi ca și aseară ca și acum un an câte zăpezi de ceară câte lacrimi vămuite nopții privirea ta stingându-se în gol și vântul ... vântul care șterge urme la porți

îmi sunt buzele însetate și trupul îmi pare un munte de sare de unde sângele mi se adapă și sudoarea chiar și lacrima mea abia mă târăsc până la fântâna crescută în pustiu dar mereu ajung

pentru că tu ai murit am murit și eu același piron trecându-ne prin palmele împreunate unind aceeași carne aici acolo ... clipele ning în lacrima scursă

de ce mi-e drumul pustiu doamne și tu atât de departe de ce nu mă lași să mai împart cu nimeni bucata mea de pâine flămânzindu-mă pe mine de ce clipa dăruită mi-e povară și-n

De multe ori îmi spuneai, mai ales în ultimul timp, că o să pleci ... „Cam atît am avut de făcut pe aici, atît am putut să fac, iar acum e vremea și pentru odihnă”. Știu că ți-ar fi părut

plouă ca o furie o ploaie care nu mai face bine smulge clorofila din frunze răsfiră pîraiele pînă dincolo de maluri și ne eliberează de toată truda de-o viață ducînd-o pe apa sîmbetei ca și

am încercat să zbor dar aripile mele n-au mai găsit sprijin în aer m-au imobilizat ca niște atele și nici gîndurile n-au mai levitat am simțit golul cum îmi inundă porii îngreunîndu-mă și

fluturi albi vîrcolaci roind peste suflarea ta cu miros de zăpadă buzele-ți ornează cu pruină în ziua asta bătrînă cînd se coc doar cozonaci și renii trag după ei sănii în clinchete

noaptea asta albă ca o ghilotină despărțind luminile siameze zvârcolirea lor prin sinapsele obosite când timpul abia își târâie clipele făcându-mă să arunc ceasul pe fereastră să nu-i mai aud

am învățat să-ți ascult tăcerea uitînd de liniștea care-ncepuse să mă doară și am zărit prin ochii tăi de ambre lumina însetată cum ierbii îi adună broboanele de rouă de umbre și de

mă urmărește imaginea ta la asfințit cu vorbele-ți șlefuite doar învățaseși la cea mai însemnată școală a vieții \"împacă-te cu fratele tău că tu ești mai mare împacă-te cu toată lumea\" și

De la început trebuie să mărturisesc despre nepriceperea mea în ale mașinilor, eu rămînînd un conservator și un nostalgic, mașina adorată de mine fiind bătrîna Dacie, cu ultima făcînd peste 230.000

timpul se revarsă netulburat... pe efemera scenă artiștii își strigă rolurile totdeauna tragicomice călcîndu-se în picioare fiecare dorindu-și un loc în față unii crezîndu-se mai actori decît

mă doare ochiul născut orb lumină atîrnînd în stropi de curcubeie în gîndul meu te risipești femeie o lume îmbrăcînd în nuditate mă doare ochiul născut orb sămînță de lumină strivită în

îmi reazem fruntea de urma ta ca o rană să mă odihnesc de primăvară de-această primă primăvară cînd ghioceii au rămas nedăruiți iar eu înot printre firele de iarbă mai verzi răsărite mai

azi ar fi trebuit să cheltuiesc banii puși de-o parte pentru ziua ta o sumă simbolică certîndu-mă de fiecare dată că-i risipesc pe fleacuri zîmbetul cu care mă întîmpinai era una din marile mele