Iartă-mă !
De multe ori îmi spuneai, mai ales în ultimul timp, că o să pleci ... „Cam atît am avut de făcut pe aici, atît am putut să fac, iar acum e vremea și pentru odihnă”. Știu că ți-ar fi părut
naivitate
De la început trebuie să mărturisesc despre nepriceperea mea în ale mașinilor, eu rămînînd un conservator și un nostalgic, mașina adorată de mine fiind bătrîna Dacie, cu ultima făcînd peste 230.000
primă... primăvară
îmi reazem fruntea de urma ta ca o rană să mă odihnesc de primăvară de-această primă primăvară cînd ghioceii au rămas nedăruiți iar eu înot printre firele de iarbă mai verzi răsărite mai
de ziua ta
azi ar fi trebuit să cheltuiesc banii puși de-o parte pentru ziua ta o sumă simbolică certîndu-mă de fiecare dată că-i risipesc pe fleacuri zîmbetul cu care mă întîmpinai era una din marile mele
azi, aici...
azi sufletele noastre s-au despărțit eu rămînînd aici cu rana sîngerînd nesfîrșitele ploi îți vor aminti stigătul meu tu mă vei privi dintr-un fir de iarbă legănat de zbaterea vîntului ca
un altfel de Crăciun
\"ce rece e zăpada acestui Crăciun\" și ce fierbinte lacrima ta MAMÃ căzută ultima pe obrajii de ceară rănindu-mi sufletul despărțit despărțit...
I.C. Vissarion
Am fost acasă la I.C. Vissarion... O căsuță modestă aflată în Costeștii din Vale, încărcată de ani și istorie. M-a întîmpinat fiul său cel mic, Octavian Dumitru, în vîrstă de optzeci de ani.
Ștefania Stîncă
Îmi este rușine de tăcerea mea !... Atîția ani au trecut fără ca eu să spun un cuvînt despre profesoara mea de romană, doamna Ștefania Nicolaescu. O fac acum, după mulți
În centru,coborînd scările
În orașul înșirat pe o singură stradă - IC Visarion scris cu un singur s deși scriitorul își caligrafia numele cu doi zorile zoresc în ecoul pașilor grăbiți al dialogurilor strigate despre meciul
Viața,ca o monedă
Viața ca o monedă pe o parte stă scris prea devreme pe revers prea târziu destinul și norocul - doi jucători înrăiți
Trecere
Râul coboară și sălcii i se-nchină stelele sclipesc purtate de unde îngeri se-nalță cu aripi de aburi iar cerbii când vin să se-adape și bat cu copitele în prundiș lumina tresare și-n
Libertate efemeră
Fluturii zboară sunt liberi florile plâng în culoare și roua se-așterne neprihănită din apa sfințită beau zorile iar ochii tăi se-ascund sub pleoapa ultimului sărut golind lumea de
Știu...
Știu că sufletul tău plânge sub masca unui zâmbet că vrei să pășești normal printre oameni anormali știu că nu mai simți că afară este primăvară și nu mai vezi că pomii sunt ninși de atâta
Le le, în ritm de manea
Cel mai banal extraterestru se arată cu toată circumferința sa și în noaptea aceasta noaptea se odihnește în cireșul înflorit greierii și-au dat jos fracul și cântă pe ritm de
O frunză,totdeauna o amintire
Îngerii își scutură aripile și cerul ninge ninsoare irespirabilă peste oameni obosiți care nu-și mai pun nici măcar întrebări doar iedera se-nalță la stele doar clopote bat cineva rupe o
Reîntoarcere
Umbre se rostogolesc în umbre agonizîndu-mi pașii făcîndu-i somnambuli mă lovesc de ziduri cuvintele îmi pun piedică iar zîmbetul lor rînjit îmi macină nervii alienare minciună aș vrea
Fabulă
Un iepuraș spunea la toți,că-i cel mai tare Și că strămoșii săi au fost niște fricoși Că el se antrenează prin săli de fitness Și are-acum doar fibră și bicepși arătoși De sus îl urmărea zîmbind
Salcîmii iar vor înflori
Salcîmii iar vor înflori Și florile vor ninge cu parfum Soarele-n amurg se va topi Risipind încă o zi În fuioarele de fum * Bărcuțe de hârtie Pe tumultoase ape... Ce departe ești
Cotidian
Ne lăudăm cu mașinile noastre unde cp stau înghesuiți ca sardelele cu vilele inteligente și costumele de firmă croite la comandă cu femeile siliconate care nu știu sau știu (nu m-am
