O frunză,totdeauna o amintire

Îngerii își scutură aripile și cerul ninge ninsoare irespirabilă peste oameni obosiți care nu-și mai pun nici măcar întrebări doar iedera se-nalță la stele doar clopote bat cineva rupe o frunză poate o mamă și o așează în caseta golită de mărunțișuri o frunză ce seamănă uneori cu un ursuleț de pluș alteori cu un caiet de matematică deschis la pagina zece cu tema rămasă nerezolvată totdeauna cu o amintire...