Poezie

Zidar din buric de țânțar

2 min lectură·3 septembrie 2015

Mediu

În timpul din urmă, când ruptus-a-n cot

Și-și toarnă devreme amarul „nu pot”,

Ce face tot omul? Devine poet

Și scrie melodic sau tandru concret,

În rimă captivă, perfidă ori fadă

Sonete în ritmuri de capă și spadă,

Rondel alegoric trosnind ca un bici,

Pamflet iscusit cu piele de-arici,

De inimă-albastră croită în cloș

Livrată pe torturi cu frișca din poș,

De suflet și mamă și tată și tot

Și-ncepe cu-ncetul să-l doară în cot...

Ce știe poetul? El n-are liman,

Îți joacă un renghi și te lasă morman

De lemne uscate, îți pune și jar,

Preface pe cal în buric de țânțar.

Tu cauți poetul? Ești tot visător!

Lugubre perfuzii te-aruncă-n cuptor.

Naiv! Ce aștepți? Să mai simți un troheu?

Ești prada vânată și falnic trofeu!

Te-ntorci înspre tine și-ncerci ironii,

Rezolvi ecuații cu litera „i”,

Extragi radical din secantele-n van

Și scrii poezii ca s-ajungi la liman.

Te scrii în răvașe, înveți cum să dori

Și-adaugi pelin între albe candori,

Descoperi copacul ascuns de păduri,

Îți rogi Dumnezeul să poți să înduri,

Te riști pe o boabă din vechiul hambar,

Te lași modelat, în sân, de plumbar.

Ajungi în final să mai vrei poezii

Când, plin de emfază, ești gata să scrii,

Privești inocența la care se-alocă

O grea teoremă, în fond, reciprocă,

Așa e poetul, se simte-n afară,

Când inima lui începe să doară...

001.909

Elena Aprozeanu. “Zidar din buric de țânțar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-aprozeanu/poezie/14077892/zidar-din-buric-de-tantar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.