"Poate că ei" – 20447 rezultate
0.01 secundeMeilisearchTudorache Maria-Mirabela
Traind intr-o lume aproape imposibila, incerc sa ma desprind de Mirabela cea de toate zilele.Poate ca multi nu sunt satisfacuti de cum Dumnezeu sau mai stiu eu cine i-a creat.Si eu am cateva nemultumiri, asa ca am ales a creez o noua Mirabela, o Mirabela pe gustul meu. I-am bagat in minte ca puterea nu exista, nu majoritatea trebuie sa decida, banul este o scuza penibila, iar tot ceea ce conteaza in viata e iubirea. Se pare ca nu a trebuit sa ma chinui cu ea. A inteles singura. Cu asta e mai speciala decat toti. Chiar si decat toate rudele si familia ei. A cochetat cu fotbalul, handbalul, baietii, matematica si teatrul, dar partea creativa i-a pus capac. Asa ca nu are decat sa se dedice aproape in totalitate scrisului (poezie, proza si piese de teatru). Dar...a intalnit iubirea(acum pe cea reala). O sa iubeasca, o sa scrie si o sa fie fericita, avandu-le pe amandoua. E tot ce si-a dorit. Cat despre ceea ce scrie, nu tot este adevarat. Doar iubirea conteaza...
10 poezii, 0 proze
Valentin Boeru
Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...
150 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
Mihai Meșter
Născut într-o zi de 18 aprilie, în anul 1983. Absolvent al Liceului Grigore Moisil din Bistrița, Secția Filologie și al Colegiului Universitar Babeș-Bolyai Bistrița, profilul Geografie Turism. Pasionat de...prea multe, dar în principal de calculatoare și de cuvinte. Deocamdată, scriu pentru mine și câteodată nici nu sunt prea sigur din ce motive scriu. Poate că nu e doar obișnuință, unii mai zic și că face bine la ten. Or fi având dreptate și ei.
42 poezii, 0 proze
Ana-Maria Nisioiu
n. 20 ian.1979 Copil de muncitori crescut într-o casă în care sub icoane a tronat mereu o bibliotecă cu cărți cumparate de mama pe sub mână, în schimbul unui săpun parfumat sau, la pachet, cu alte cărți semnate Nicolae Ceaușescu, deși ea nu le-a citit niciodata. Și ca orice mamă a sperat pentru copilul ei o lume mai buna, poate ca cea în care Făt-Frumos biruie mereu bând apă vie.
15 poezii, 0 proze
Paul Emanuel
Paul EMANUEL, pseudonim al lui Mircea Gh. Niculescu, poet, eseist. Data nașterii: 1940-02-14 Data morții: 1989-10-20 Localitatea nașterii: București Localitatea morții: Los Angeles Ioana Diaconescu - UN POET EMBLEMATIC: PAUL EMANUEL S-ar putea vorbi despre dificultatea explorării actuale a operei poetice a lui Paul Emanuel din cauza mult prea restrînsei ei publicări. Realitatea este, însă, că, recitind singurele sale volume de versuri apărute (Existența și cuvintele, Editura Cartea Românească, 1971 și Astă seară, Editura Cartea Românească, 1976 [și Solilocvii: Însemnări și aforisme (1972-1977), Editura Cartea Românească, 1978]), se poate spune că avem de-a face cu un univers îndeajuns de bogat în variantele lui lirice, cu o voce poetică formată, unică și neașteptat de actuală, poate depășind actualitatea limbajului liric, condusă cu luciditate și vocație de către un autor care știe să renunțe la tot ceea ce consideră a fi balast, nedemn de numele pur al Poeziei. O lume de...
5 poezii, 0 proze
Alin Stelian Dobre
00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...
9 poezii, 0 proze
Oana Izbașa
Născută în preasfânta dată (nu luată!) de 30 noiembrie 1989, "într-un mic orășel din provincie". Concepută cu aproximativ 7 luni înainte. Citată în mare parte doar de ea însăși. Fugită de multe ori de-acasă și, dusă de-acasă în general. Tânăra și ambițioasa Izbașa a trecut cu bine peste dificila probă a grădiniței, chiar de două ori, într-un fel (după negocieri acerbe), apoi, din motive extraordinare a trecut de două ori și prin clasa întâi, dar, datorită circumstanțelor oarecum atenuante nu se poate spune că a repetat-o! Clasele II-IV au trecut repede și frumos. Pe parcursul lor a descoperit și învățat că ea iubește să facă aproape orice. I-au răsărit în fragedul suflet pasiunile pentru scris și matematică. Cu pasiunea pentru artă (în general, sau desen și muzică, în special) și iubirea pentru animale s-a născut. În clasa a IV-a (s-)a bătut pentru prima și ultima dată în viața ei. Altercația a avut loc pentru/din cauza/datorită ultimului castravete murat. De-abia în clasa a V-a a...
136 poezii, 0 proze
PANUTA ADRIAN
TRAIESC IN CAPITALA COMUNISTA DIN MIJLOCUL EUROPEI DAR TOTUSI IN AFARA EI, SUNT STUDENT MEDIC LA ANUL V, PINA IN CLASA XII TOT TIMPUL LIBER DACA NU ERAM BEAT SCRIAM POEZIE IAR DACA ERAM TOT SCRIAM ACUMA SCRIU NUMAI CAND E ZIUA PRIETENII MELE SAU ALTA ANiVERSARE POATE DEA ACEEA CA NU MA POT EXPIMA kLUMEA IN PROZA VEDETI SI DUPA CONTINUTUL BIOGRAFIEI.
2 poezii, 0 proze
Matsuo Basho
Nascut intr-o renumita familie de samurai,Basho( pe numele sau adevarat Matsuo Munefusa) a respins lumea in care s-a nascut, devenind un vagabond.Preocupat de Zen, de istoria si poezia clasica chineza.Din 1667 a trait in Edo (actualul Tokyo), unde a inceput sa scrie haiku. Basho introduce o dimensiune mistica in cele mai multe din versurile sale si incearca sa exprime teme universale prin imagini simple din natura. Basho a privit poezia ca un mod de viata, crezînd că ea poate fi o sursă a iluminării. "Sa nu mergi pe urmele pasilor vechilor maestri, ci caută ceea ce au văzut ei.",spunea Basho.
23 poezii, 0 proze
Poate că ei
de Victor Felea
Să scriu versuri care să dureze- Parcă poți să știi ce rezistă Și ce nu rezistă din toate bâjbâielile tale Prin orizonturi succesive ale vieții Printre gânduri și sentimente Printre sensuri niciodată...
eu si... ei?
de Mihai Lidia
aseară iar am plâns... e trist să realizez că prietenii de demult nu mă mai (re)cunosc, prieteni care credeam (și, în ciuda a tot, încă mai cred) că îmi vor fi alături toată viața. sunt persoane care...
Colacii ei foarte aurii...
de Iulia Elize
GLAFURI (13). Despre stâni - Fragmente Doinele erau, desigur, mai rare. Oierii nu au nevoie de doină, pentru că ei nu au timp de amintiri, pentru că ei, bineînțeles, muncesc. Ei poartă oile de pe un...
E minunat că ai văzut lumină...
de Andrei Horia Gheorghiu
Ce interes poți să ai tu să-mi zici că „e minunat că am văzut lumina”? Mă iei cu truisme de-astea? Îți spun încă de pe-acum că suflet n-am de dat. Asta ca să lămurim lucrurile de la bun început,...
Povestea tragică a bunului meu prieten, Eichid
de Tudose Dragos
Astăzi e marți, asta o putem afirma cu siguranță, așa cum putem afirma că Eichid nu a mai arătat de mult timp așa de ciudat. Ba mai mult chiar decât ciudat, aproape straniu. Și asta fiindcă, fără de...
Ingerii nostri
de Octavian Sergentu
Poate ca ingerii mai razbat spre noi Si ne ademenesc spre o iarna solitara Sau au luat imaginea unor cocori Care ingheata in rana. Poate ca ingerii suntem chiar noi Care poarta calvarul sau poama Ce...
Pe Volga liniștită
de Cristina-Monica Moldoveanu
Poate că ea era o fantastă. Locuia la etajul doi și jumătate. Ghena și liftul erau cu jumătate de etaj mai sus ori mai jos. Oricum nu era o cameră a secretelor unde poți ajunge luând trenul de pe...
odihna de la capătul drumului
de Macovei Costel
poate că... știu. mulți sunt speriați... și eu sunt dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc se știe că orice fenomen are o finalitate. și viața e tot un fenomen. fenomenal aș...
de ce Valahia nu este Valhalla
de Cristina-Monica Moldoveanu
ori poate că este, dar nu știu eu eu nu înțeleg chiar și acele pinilor cad și se înnoiesc care trunchi comun, care pin de la roma care fântână a tinereții de lucas cranach cel... mă gândeam să scriu...
Râul de nisip
de Ion Nedelescu
Râul de nisip Poate că-i vremea sabiei să nu mai stea în teacă Și-a firului de iarbă să fie iarăși verde Nu mai lăsați trecutul în zadar să treacă Smulge-te omenire din brațele lui “crede” Opriți-l...
