Ana-Maria Nisioiu

Dialog despre sine - Cu cine semăn eu? - Cu cine semeni tu?! Ce bună întrebare! Când erai o scânteie în soare Credeam că semeni cu verbul \"a fi\" Pe care-l învață niște copii: Sunt...

Nani, nani, pui de om! Eu în brațe te adorm Și vorbesc cu luna nouă Să adune în pumni rouă Să te scald în zori de zi Prin tufe de păpădii. Nani, nani, puișor! Dormi în puf de norișor,

Rar cireș în tot satul Ca la tușa Măriuca De mă prinde, însă, hârca Cu bătaia mă omoară. Ah! îmi lasă gura apă! Trebuie să fur și pace! Intru-ntâi la dânsa-n casă: Vreau să văd ce treabă

Sub o floare scuturată De un vânt cam necioplit Un gândac cosmopolit, Își turtește fruntea-n mână Că-i plecat de-o săptămână Din căsuța lui dotată Cu pereți de ciocolată Și mănâncă

-Mami, mi-ai spus într-o după-masă că bătrânul din fotografie care purta pălărie a plecat de acasă într-o nemaivazută călătorie. Unde s-a dus? De ce? Și cât a stat? Nu i s-a făcut dor de ai lui,

Spre un petec de lumină proiectat pe un bageac se îndreaptă un gândac ca să facă băi de soare, să-și trateze natural reumatica durere apărută-n aripioare. Și, deși sunt de părere că nu e

COPILÃRIE ( Darul) \"- În palma ta crește o floare... N-o vezi?... Atunci să-i dăm culoare: Să fie precum vinul copt Din bobul ce se umflă-n soare Sau precum praful dintr-un strop Ce

Într-un parc din București, Sub ghirlande pitorești De scaieți mari și uscați, Stă un câine supărat Că de două zile-ncoace Scurma-ntr-una, fără pace După osul lui de rață Care nu e de

Nani, nani, pui de om! Eu în brațe te adorm Și vorbesc cu luna nouă Să adune în pumni rouă Să te scald în zori de zi Prin tufe de păpădii. Nani, nani, puișor! Dormi în puf de norișor,