Poezie

În prag de furtuna

Poezii pentru copii

1 min lectură·25 martie 2014

Mediu

Luna s-a proptit în coasta

Unui nor batrân de ploaie

Care molfăie absent

O sămânță de văpaie.

Leneș, fără să îi pese,

Trupul greu și opulent

Se așază peste case

Ca un turc în Orient.

Norul, moș prin excelență,

Bombăne și se înfoaie

Și din când în când mai scuipă

Ba scântei, ba vâlvătaie.

Luna stăruie să-mpingă

Uriașul indolent

Care stă să răbufnească

În deluviu insolent.

Și cum luna vrea să scape,

De urgia iminentă,

Þese-n gândurile sale

O idee eminentă:

Scutură cerul de stele

Și din praful de pe ele

Stoarce-o pulbere și-o cerne

Peste norul îmbufnat,

Care din copilărie

Suferă de alergie

Și-asaltat de-atâta praf

Se pune pe scărpinat.

Din alergica-i pornire

Smocuri sure și-ncâlcite

Se desprind nefericite

Și se-mprăștie prin sat.

Scărmănat de foc și ploaie,

Norul hâtru se îndoaie

Și se-mprăștie încet,

Transparent și indolent.

001.647

Ana-Maria Nisioiu. “În prag de furtuna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-nisioiu/poezie/14046708/in-prag-de-furtuna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.