Gândăcel cosmopolit

Sub o floare scuturată De un vânt cam necioplit Un gândac cosmopolit, Își turtește fruntea-n mână Că-i plecat de-o săptămână Din căsuța lui dotată Cu pereți de ciocolată Și mănâncă pe-apucate Numai frunze degerate, Iar la două zile-o dată Poate-o supă strecurată. A plecat să vadă lumea Pe care, de când se știe, Doar pictată pe hârtie De bomboane franțuzești, Poloneze ori nemțești, Reuși s-o vadă bine, Căci crescu printre praline, Acadele, trufe fine... Dar ieșit în societate Se trezi printre surate Nu foarte impresionate De discursul elevat, Dulce și prea rafinat Al naivului gândac!