Ana-Maria Nisioiu

Cu tot respectul nu cred ca e pretentios! Nici nu stii cate lucruri sunt in stare sa invete copiii de astazi.
Ideea era ca titlul sa atraga atentia, sa provoace, sa trezeasca controverse, chiar si pentru o \"poezuca\".

Petrut, cuvintele tale ma incurajeaza! Imi dau bataia prieteneasca de pe umar in ... semn... ca merg pe un drum bun. Am nevoie de critica ca de aer. Vreau sa stiu daca ce vad si ce simt ajunge acolo unde trebuie. Asta ma intereseaza cel mai mult.
Incerc sa strecor in poeziile pe care vreau sa le dedic copiilor mici si mari cuvinte romanesti pe care avem tendinta sa le uitam si, astfel, sa nu mai reusim sa le transmitem mai departe. Sper ca nu dau gres! Mai ales pentru copilul meu care vreau sa vorbeasca mai intai limba romana si apoi celelalte!
Pasnica!

Ninel, parerile tale ma incurajaza. Ghicesc in sufleul tau un copil care tanjeste mereu dupa mangaierea mamei. Ca noi toti, de altfel! \"Unde esti copilarie/ Cu padurea ta cu tot?\"

Sunt de acord cu ultimul vers! Il voi ajusta! Faptul ca ti-a placut tocmai tie, draga Elia, ma face foarte fericita! Ma inclin!

Femeie supersonica, Alberto M. Popesco?!
Poezia nu perfecta, dar cum poti sa te adresezi unui prunc din pantec?
Limbajul pe care il folosim cu copiii este, de cele mai multe ori, stereotip.
Multumesc totusi pentru comentariu- este constructiv pentru mine!
Ma gandesc si la cubul lui Nichita Stanescu: daca nu ar fi avut un colt frant l-am mai fi remarcat?