Poezie
Râul de nisip
1 min lectură·
Mediu
Râul de nisip
Poate că-i vremea sabiei să nu mai stea în teacă
Și-a firului de iarbă să fie iarăși verde
Nu mai lăsați trecutul în zadar să treacă
Smulge-te omenire din brațele lui “crede”
Opriți-l pe Manole să mai cadă-n gol
La ce bun sacrificiul când zidul înca plânge
Dați-i Mioriței un altceva, alt rol
În locul neputinței și-al plaiului de sînge
Cetatea asta-i umbra din ce-a fost odată
Zidurile sale azi sînt în ruine
Să inventăm din nou-de e nevoie-o roată
Dar trebuie să ne smulgem din vraja lui “e bine”
De treizeci de ani încoace e iarnă pe pămînt
Copacii nici măcar nu-și amintesc de frunze
Semințele acestea-ce semințe sînt
Cînd puse în răsaduri-voi recoltați obuze
Cîți cai de lemn veți mai aduce-n casă
Pîna veți știi că ei- nu sînt decît momeală
Cînd de-un trapez atîrni-iar jos nu-i nici o plasă
Infrastructura asta e pană cu cerneală
Dar de-ajuns cu vorba-albia e seacă
Râul a murit, nisipu-i tot ce curge
Trezită va fi sabia ce dormitea în teacă
Tulnicele sună-oastea iar se strînge…!
001085
0