"Patima zborului" – 6396 rezultate
0.01 secundeMeilisearchGheorghe Laura-Luminita
Cand imi zaresti pupilele Ai impresia k am intrat in patima drogurilor,apoi afli k e din kuza dioptriIlor Sunt karakterizata k fiind fata bruneta din discotek,sau eventual cea kre-si pierde vremea pe la bibliotek!!!!
2 poezii, 0 proze
Valentin Boeru
Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...
150 poezii, 0 proze
Zifha Nadir-Eddin Giaffer
Divanul iubirii"("Usk-Nameh) In patru parti: 1. Iubirea; 2. Patima; 3. Despartirea; 4. Amintirea. Traducere de Ion Foti Bucuresti
1 poezii, 0 proze
Dumitru Pricop
n. 21 mai 1943 d. 29 iulie 2007 Poet, supranumit "patriarh al Vrancei". Autor al volumelor de versuri: "Patima muntelui" (1978) "Lumile din strigăt" (1981) "Locuitor în Oedip" (1983) "Lacrima arlechinului" (1985) "Stelele din adâncuri" (1988) "Inițiere în obsesii" (1990) "Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne" (1997) "Paharul însângerat" (2001) "În căutarea muntelui albastru" (2003) "Muntele patimii" (2003, volum antologic "Scrisori din temnița libertății" (2005) Poezia lui Dumitru Pricop a fost receptată de mari critici literari precum Alexandru Piru, Laurențiu Ulici, Ion Rotaru, Constantin Ciopraga. Dumitru Pricop este un simbol al culturii vrâncene și merită un omagiu pe măsura valorii sale. Semn de prețuire fata de personalitatea poetului, colectivul de cadre didactice de la Școala Negrilești, propun schimbarea denumirii singurei instituții de învățământ din satul copilăriei lui, atât de drag marelui poet, în Școala cu clasele I-VIII „Dumitru Pricop”. Omul de litere Dumitru...
3 poezii, 0 proze
Stefan Leon Orzu
Vad ca toate textele postate de mine sunt catalogate drept "nesatisfacatoare". comentati-ma, oameni buni, injurati-ma cu patima si spuneti-mi cat sunt de dobitoc, sa stiu si eu ce-mi lipseste(in afara de creier). Despre mine: Am terminat Colegiul Costache Negruzzi din Iasi, locul unde formarea mea spirituala s-a conturat cel mai bine si unde am invatat sa deschid ochii larg. Nu e meritul liceului in sine, cat a oamenilor de acolo, atat colegi, cat si (unii) profesori. In prezent sunt student al Facultatii de Informatica Iasi, univ. Al. I. Cuza, si indiferent de orice ar crede majoritatea, acolo se afla oameni care au imaginatie vie si care pot crea mult mai mult decat programe de calculator.
7 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
Tudor Musatescu
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român. A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală. Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată "Ardealul". A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru. La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut...
4 poezii, 0 proze
Bogdan Ioan
Bucurestean. Cozi. Pionier. Curte. Bunici. Masini. Benzina. Table. Praga. Dulceata de dovlecei. Dna. Ene Olimpiade Sifoane 4 ani de liceu - 10 ani de viata laba de facultate prieteni falsi si adevarati sex. prea mult sex. prea pervers. dragoste. prea multa dragoste. prea perversa. durere. iubire pierduta. tradare. razbunare. bunici morti. drumuri fara sfarsit. lume nebuna. viteza. patima bolnava. sanatate - unde esti? muschi. amintiri. unde ma duc?
3 poezii, 0 proze
Ion Horea
Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna. „Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu) „Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma....
12 poezii, 0 proze
Negoiță Irimie
Negoiță Irimie (n. 30 septembrie 1933 - d. 19 februarie 2000) a fost un poet român ploieștean. Opere * Cascadele luminii, Editura pentru Literatură, București, 1964 (prefață de Ioanichie Olteanu) * Dor de infinit, Editura Tineretului, București, 1966 * Joc de planete, Editura Tineretului, București, 1966 (cu ilustrații) * Echilibru indiferent, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Patima ciocârliei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970 * Ramură solară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972 * Aluzie marină, Editura Eminescu, București, 1973 * Colorând o frază, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978 * Strada cu un singur număr, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983 * Patria limbii române, Editura Militară, 1985 * Desen după natură, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988
2 poezii, 0 proze
Patima zborului
de Lucian Preda
Văd nori într-o șoaptă Și am să-mi nasc aripi Să zbor înspre tine cer Unde apune soarele Pietrelor va las legate În buzele păduri Ca si o busolă A sufletului meu Muntele va părea vis Vazut de departe...
Descendenti de iubire
de pop romeo
Tremur amintindu-ne patima zborului catre noi , ne zidim , dintre flori , inimile incarcate de polenul ultimelor saruturi , soptitoarele minuni ale ritmului de-a fi descendenti de iubire ....
Aripi nepereche
de Eugenia Miulescu
M-am îmbolnăvit De patima zborului Și am întrebat La dreapta și la stânga Ce-aș putea face Să mă vindec. În dreapta M-am lovit de un copac Desfrunzit Mut Sub lumina lumii. În stânga Nu aveam decât o...
Am crezut
de Popescu Iulia
Am crezut in cerul albastru.... Si cerul mi-a daruit patima zborului. Am crezut in mare.... Si marea mi-a daruit taina adancurilor. Am crezut in cirese rosii... Si ele mi-au daruit inflacararea...
Zbori
de Ion Horea
Ce as al amurgului, încetul cu încetului, Trece octombrie-n lumea făgetului. Umbre alunecă, poalî se clatină, Aerul pare de foc și de platină. Intră-n pădure și-ntâmpină orele, Calde, târzii,...
lăsată singură
de Daniela Luminita Teleoaca
iubirea o să ţipe cu patima păsării uitate în cretacic neavuţii pui se vor pierde din realitate în afara destinului ignorând consecinţele lipsei zborului starea va întâlni cuvântul despuiat va...
Lumina moale
de Florin Andor
nimeni pe drum care să mângâie zborului păsări de noapte potecii înguste mocnita lumină să are devremele cuvântului doar frumusețea ca o bănuială înstrăinare sau râs ușor până la zbor străin între...
Pasărea e deprinsă cu zborul
de Ciprian Marza
Alunec ca un tânăr nătâng spre patima senectuții, Visez dalb viitor ca prezent, cu virtuții. Jinduiesc la puterea onestă a binelui metafizic Intrevăzând comportarea funestă a contenciosului juridic....
Pe șevaletul memoriei se amestecă pupilele timpului
de Maria Elena Chindea
mult prea fragil glezna mustitoare a dansului frânge echilibrul muști țărâna îneci în mlaștini carnivore muguri de har patima îți usucă brațele pirueta duhului în flacăra inimii schimbă rând pe rând...
Codrina
de Mihaela Maxim
răsucit de trei ori peste cap sfoara invizibilă i-a tras prin gânduri spirale magice încolăcit în sine arc lingându-și cercurile de lumină cu vârful degetelor plonjează între ultimele abisuri viața...
