lăsată singură

iubirea o să ţipe

cu patima păsării uitate în cretacic

neavuţii pui se vor pierde din realitate

în afara destinului ignorând consecinţele lipsei zborului

starea va întâlni cuvântul despuiat

va dispune de el... unica fiind prin împrejurimile cunoscute

se va scrie codul genetic, zestrea omului cufundat în amnezie şi frică

cu gest de copil iubirea sau pasărea... o să spargă mai-multe-uşi-către-mamă din nou ignorând

mutaţiile inexorabile ale speciei... răsturnarea perversă a raporturilor ancestrale

anxietăţile nu vor permite parcurgerea fazelor necesare

până la copac... până la înger... până la noi

dezlipiţi... cu simulacre de ochi mimând viaţă vom contrazice

ziua facerii omului... inevitabila întâmplare a căderii-în-paradis

vom păstra din încăperile sufletului pivniţa

şopârlele mov/ sângele îngheţat al dispreţuitorilor de metafore

în loc de fiinţă, alienare va rosti pământul din dreapta!

ar fi trebuit să ştim... măcar să nu uităm!

din când în când şi neluminii să-i facem loc

astfel să delimităm iubirea de moarte!

scriem cuvinte... le privim ciudat:

selfie-ul este conceptul impropriu pentru epocile revolute

neanticipând individualismul timpurilor intrate în singurătăţi

rupem legăturile cu orice formalism

(chiar dacă unii ne-ar putea suspecta de neprieteni)

interiorul reconfigurează semnificaţiile/ felul în care

omul este atât de anapoda fără Dumnezeu

dâra de căinţă concepe un poem... Poemul...

până la casa pelerinului ostoindu-şi tristeţile

prin creditul acordat florii în stadiu de proiect

şi asta se cheamă speranţă!

marea glaciaţiune se va pune de-a curmezişul cuvintelor

suficient de tandru cât înţelesurile să nu abdice

până la desemantizarea ultimă copacii mai au o şansă

chiar şi omul!

între timp vom merge goi

lăsându-ne posedaţi de sentimente

între alb şi nimic

siluetele acestea subţiindu-se-n umbră

altfel privind la nimicnicie şi plenitudine

!ne vom face fărâmiţe

hrana cosmosului religios!

o pasăre va cuprinde

sub cortul aripilor iubirea

confundând-o probabil cu puii ei

cuminte ne va aştepta din-nou-întruparea