Ion Horea
(n. 10 Mai 1929)
"Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din"
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr. În clipele grăbite din zile lungi de vară O simt cum
Mi s-a părut
Cer îndurare ceasului mut, ca un păgân, Din toamnă-n ceața dusă de ploi să mai rămân În jocul tău de care va fi cândva să fug Fricos ca o
În fața zăpezii
Treci limpezindu-te-n pîmânturi mult întărziată, Rămasă dintr-o zi de toamnă și așteptată-n vremea ceea Peste câmpia ca o tablă de diamant și
Plopii
Să nu-mi spui, suflete, că nu știi de ce te-nalți cu ei și tremuri în frunza tot mai argintată cu cât mai mult i-aduci din vremuri! Dă creanga lor
De tine
Un cântec spus de ochii tăi, lăstunii, Deschiși iubirii, soarelui și lunii, Un cântec mut al părului ce-l strângi În coc, ținut cu arcul mâinii
Umbra plopilor
Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbra plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând… Și va rămâne-n urma noastră Doar
Filă
Strunele harfii Sbârnâie-ntruna. Frica de n-ar fi, Moartea, nebuna! Ca pe-o femeie, Singur cu luna, Roag-o să steie Clipa, nebuna! Vorbe
Zbori
Ce as al amurgului, încetul cu încetului, Trece octombrie-n lumea făgetului. Umbre alunecă, poalî se clatină, Aerul pare de foc și de
Chemați-mă
Nu v-am uitat, îmi sunteți mai aproape ca niciodată. Iată cum coboară amurgul peste toate. Parcă văd cum vă-așezați tăcuți în fața casei, și
Cele de început și cele de sfârșit
Cuvintele de pământ, de lemn, de fier, cuvintele clădiri, cele pietre și cele copaci, cuvintele pe care le întind pe pâine, pe care le sorb din
Din urmă
Iau martor firul ierbii să spună tot ce sunt Când trece buza coasei și-l culcă la pământ Și firul alb, lunatic, de cânepă topită Când melița-l
