"Omul ce ma ridica" – 20079 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
VEVarlan Adriana Elena
Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...
2 poezii, 0 proze
Nicolae - Claudiu Marinescu
Cine sunt? "Sunt sarpele cu aripi de porumbel si vulturul cu cap de hiena... Sunt omul trist ce zambeste si cel ce rade plangand"... alegeti-va de aici ceea ce va place. Sunt si bun si rau in acelasi timp, sunt si prost si destept, si cumpatat si nebun, si am curaj sa ma tem... Nu-s decat un om, ca voi... asa ca nu prea conteaza cine sunt eu, ci mult mai mult conteaza cine sunteti voi... si ce aveti de spus. Eu unul sunt dispus sa ascult... Totul e sa vreti sa incercati.
59 poezii, 0 proze
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
DADancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
LRL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
PIpoate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
IMIulia Mihai
Omul-Zgura, ed. Gorjeanul, 2005 (poezie) De ce traversam strada, ed. Clusium, 2007 (poezie)
8 poezii, 0 proze
Omul ce ma ridica
de Ion Alexandra
Eu sunt ceea ce sunt prin tine Și-acum și-n veacul care vine, În orice zi și-n orice clipă Tu vei fi omul care mă ridică, Dar știu acum de voi cădea Și tu vei trece peste mine, nu uita. Vorbește-mi...
Deceniul șoimului
de Valentin Boeru
Mă codesc să scriu despre mine. De ce oare? De ce mi se pare normal ca amintirile mele despre un timp ce nu mai este să rămână exponate într-un muzeu, în care doar eu, îngrijitorul lor, am dreptul să...
Ucigașul din adâncuri
de Cristian Melesteu
Ucigașul din adâncuri Prin perdeluța trasă neglijent de la geamul trenului ce mă duce spre Tulcea, noaptea se furișează în compartiment pe nesimțite, de parcă ar fi mâna unui hoț ce intră într-un...
Despre ingeri...
de ciocan elena despina
Despre ingeri... Azi scriu imperios pe foaia alba,care-odata, Stia sa ma tradeze transcendent acolo unde eu eram, Si scriu despre lumea ce m-a cuprins si ma subsuma, Si beau cafea amara ce cred ca...
Prima mea iubire
de Gabriela Marieta Secu
\"Oameni și șoareci\" este piesa care ți se potrivește mănușă, i-am spus eu marelui Florin Piersic de acolo din uriașa-i palmă cu care mă ridicase în văzduh... Eram o copilă de vreo 11 ani, cu marele...
Cisterna cu lacrimi
de serban georgescu
Există doi limacși pe inima mea: unul este Patria, celălalt Mama mea. Promiscuitate impusă. Pe mine viața mă ruginește. Barca mai trebuie trasă și pe mal. Călăfătuită, etc. Poți să fii îndrăgostit,...
Thanatos
de Emil Iliescu
Uneori, moartea trece ca un fugar hăituit prin somnul nostru. O simțim aievea. Ea este cea care face ca toate grijile noastre să nu mai existe. Ni le adună în palmele împreunate creștinește, dureros...
Mă caut să nu fiu căutat...
de Rosu Tiberiu
Mă caut să nu fiu căutat... Toată atmosfera e învăluită într-o ceață absurdă , încerc să trec de perdeaua de sticlă , să mă eliberez de propriul sentiment nociv , să dărîm zidul ,ce în inconștiința...
Trezire
de Andrei Rafael
Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt De teamă și tristețe că astăzi, mai abrupt, Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat Mi-am văzut viitorul în aerul curat, În vântul care bate, în...
Volumul Ideal
de george vasilievici
1.miezul nopții la miezul nopții mă asigur că dormi. îmi iau toate măsurile. să vezi ce-ți fac! dar mai întâi îmi povestești cum pleoapele au devenit prăpăstii în care ochii își varsă privirea...