Nicolae - Claudiu Marinescu

Actul I Zburam orbeste si nepasator eram. In tot ce-i viata. Actul II Sori murisera, noaptea te-mbratisase sub cer cu stele. Actul III Ii simt fiorul fricii ce s-a prins in

Ah, ce zgomot se aude Si ce zarva... si ce sfada Sar si eu ca toti degraba Ce se-ntampla, unde, unde? Larma-i chiar la mine-n curte Si e puhoi de multime Cu toti ma vorbesc

Ieri, am gasit in buzunar... un bilet. Bilet ce locuia acolo demult, vechi, indoit, compostat neglijent... biletul meu de tren dintr-un vechi drum. Si-am inceput sa il privesc atent ca pe-o

- Ce ciudata pare.. atat de imperfecta si totusi atat de intangibila - Ce-ti veni? Nu-i decat o luna. Trece vremea prin tine, Andreias, se vede asta. Cei doi stateau, acum tacuti, pe o

Un suflet Suflet credeam ca am vazut scris demult Undeva acolo, la tine-adanc in privire Fireste ca m-am inselat si n-am stiut s-ascult Lumina vazut-am unde era doar amagire Ei, si ce?

Ah, ce frumos zambesti, Domnita Iar buzele-ti de-argint de m-ar ierta ar fi si mai frumos Pentru harjoana ceea, de ast`var` din capita Dar poate-ti cer prea mult, eu, un biet pacatos Nimeni de

Trecut-a iara timp prin noi, batrane Tot aici esti? N-ai plecat? Si eu ziceam ca plec si nu revin Dar iata, am venit pentru-a ramane O, nu te teme, iti voi tine companie Si-n vara o sa ma

\"Si acum?\" Intrebarea se nascuse muta, din inima lui ce candva tipand, prin foc si sabie trecuse \"Si acum?!\" Celalalt tacea... \"Raspunde!\" Vocea a sunat in gol si doar ecoul i-a

Cu un sunet cristalin de cristal spart priveam cum totul incet incetinea, pe marea cea mare a unui vis pierdut, iar in adanc inca un mort murea. Era doar el, sarac bogat in amintiri, nascut

- Nu mai suport! Nu, nu, nu mai pot... lasati-ma. Fata fugi, trantind usa. Afara ploua torential, dar nici macar nu-i pasa. Alerga asa, cu capul gol, in tricou si blugi, pe strazile aproape pustii.

A fost o data, ca niciodata un musuroi de furnici. Una mai harnica decat alta, isi impingeau zi de zi bobitele in sus pe dealul ce ducea la gura musuroiului si acolo le aruncau, pentru ca apoi sa se

Secunda tremura... o, biata clipa Temandu-se de moartea ei de fiinta efemera Imbratisata sta cu o ispita Si tremura, de moarte frica-i e si nu mai spera Ai fi dorit cumva sa fii eternitate? Si

Ce-i un prieten? Doar un singur suflet Ce-n doua trupuri isi traieste veacul Si zbuciumat, vesel sau trist in al sau umblet Cand trup cu trup se intalneste, durerii ii gaseste leacul Ce-i un

Am vrut sa ucid simtamintele, amarnice roze incarcate cu spini a caror roseata era data de sangele meu, ce-mi curge si acum din maini Tot ce-mi dorisem era sa simt al lor parfum, a lor lumina

O picatura-ncet se scurge Pe-a mea frunte, ma-nfior Clepsida uriasa de sange Ce-n tine tii tot ce ador. Soapte si vise, noapte si zi Toate-s doar una acum Oameni si demoni, batrani si

Stau si privesc la o foaie goala. Ca de atitea ori, de altfel. Ori o foaie, ori un monitor.. mereu e la fel. Gol. Goala. Sa scriu o poezie? \"Cuvinte goale ce din coada au sa sune\"? La ce bun? Sa

am zis ca nu mai scriu si mi-ai promis la fel... dar oare ce am scris? Nimic nu mai e trist Nimic nu e mai trist decat durerea intiparita pe un zambet sters de clovn efemer ce zi de zi

- Foc... foc Tipatul a rasunat in noapte. Nu tin minte prea bine acum, eram doar un copil. Eram cu tatal meu, un simplu pompier... ma luase cu el ca sa-mi arate unde lucreaza el si ce face, sa

Priveam un inger, cu-aripi frante, decazut Ce prabusitu-s-a din cer aici, la noi Prins in vartej de vise, speranta si iluzii Priveam un inger, negru, singur si tacut Priveam un diavol,

O banala seara de iarna... undeva pe strada Linistii. Daca treceai pe acolo seara sau chiar pe la miezul noptii, pe langa casa de la numarul 7, puteai vedea un chip de copil lipit de geamul

Doamne ce frig e afara... asa ma mint. Nici macar nu am curajul sa ies sa vad. Poate totusi as rezista la frig.. dar daca nu rezist? Intorc capul de la caderea monotona a fulgilor si privesc prin

In coltul vechi, in a bunicii odaie Unde lumina e calda si vorba e blanda Si batranii copii se ascund de ploaie Se vede-o papusa, aruncata, plapanda. Zambeste, dar trist, in rochita-i

Tu imi vorbesti acum dar cel mai bine ai tace Sa pot auzi ingropatii tai demoni omenesti Taci. Si nu te teme sa-i privesti. Degeaba zic. Stiu ca asa nu iti place. Ai murit demult si eu nu pot